Arhive lunare: mai 2014

MITING ȘI MARȘ PRM ÎN CENTRUL CAPITALEI (23 MAI 2014)

 

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

VLAD HOGEA – ”Otrava maghiară și antidotul românesc” (23 mai 2014)

USL-UDMRDe un sfert de veac, extremiștii maghiari își urmăresc, cu o perseverență diabolică, obiectivele politice infame și murdare. Într-o primă etapă (decembrie 1989 – martie 1990), metodele folosite erau violente, de tip terorist. În ”Cartea Neagră a UDMR (1989-2001) – Schiță Cronologică” (publicată de PRM în 2001) erau amintite câteva episoade cumplite: ”Decembrie 1989 – În județele Harghita și Covasna demonstrațiile violente ale maghiarilor se desfășoară (…) cu slogane ca: Horthy! Horthy!, Trăiască Ungaria!, Ardealul la Ungaria!, Acum ori niciodată!, Afară cu românii împuțiți!. (…) Ofițerii și subofițerii în uniforma statului român au fost batjocoriți, maltratați, șase dintre ei fiind uciși în mod barbar. (…) Asasinatele au avut un caracter ritual, de intimidare a românilor. (…) Au fost profanate, vandalizate și distruse monumente dedicate Armatei Române, eroilor români, personalităților istorice românești de seamă. Bisericile ortodoxe au fost atacate, profanate, geamurile sparte, preoții și credincioșii acestor biserici fiind insultați, amenințați și loviți”.
După cum corect remarca Mihai Ungheanu, în cartea sa ”Un război civil regizat?” (1997), agresiunile anti-românești erau concertate și deloc întâmplătoare: ”În 1989 și în 1990, vechile revendicări revizioniste, tipic fasciste, au fost îmbrăcate, însă, în limbaj ideologic antifascist! Pentru ca ele să aibă o justificare, românii și România au fost plasați într-o lumină neagră, împreună cu conducătorii și coborând la popor. Toți, împreună, deveneau fasciști. (…) Etichetarea românilor drept fasciști justifica acțiunea împotriva lor.”
Apoi, într-o altă etapă (1990-1996), revanșismul maghiar s-a manifestat nu în stradă, ci în cadru politic organizat, de opoziție față de statalitatea românească. De fapt, UDMR nu și-a ascuns niciodată planul ticălos de a distruge statul național unitar român. De pildă, la data de 11 decembrie 1994, Consiliul Reprezentanților UDMR lansa, la Cluj-Napoca, un ”Apel” în care se arăta: ”Ne-am înșelat înzecit în speranțele noastre… În locul ideologiei comuniste dispărute au apărut neototalitarismul, naționalismul, șovinismul, xenofobia și, din lada de gunoi a istoriei, a reapărut ideea de stat național (sic!)”.
Mai nou, UDMR își satisface nevoile prin participarea directă la guvernare (1996-2000, 2004-2014) sau prin protocoale speciale încheiate cu partidele aflate la putere (2000-2004). Politica pașilor mărunți făcuți înainte de neohorthyști a însemnat, pentru românii aflați într-o defensivă păguboasă, un imens pas înapoi. Demnitatea națională a fost târâtă, la nesfârșit, în noroi, pentru o mână de voturi în Senat și Camera Deputaților…
Otrava maghiară, picurată în organismul odinioară sănătos al țării și națiunii noastre, riscă să paralizeze coloana vertebrală a României contemporane. Singurul antidot la steagul zdrențuit al terorismului unguresc este steagul sfânt al naționalismului creștin, ridicat de Partidul România Mare, încă de la începutul anilor 90. Un vot dat pentru cartelul politic de stânga-dreapta este, de fapt, un vot pentru UDMR. La alegerile europene din 25 mai, spionul Laszlo Tokes aruncă, definitiv, masca duplicității și concurează nu în România (ca până acum), ci în Ungaria (pe lista Fidesz, a lui Viktor Orban) – al cărei agent a fost vreme de câteva decenii. UDMR, în schimb, candidează (sperăm, pentru ultima oară!) în România. Iar toți cei care, din 1989 încoace, s-au complăcut în cârdășia cu extremiștii maghiari trebuie să primească duminică un binemeritat și mult-așteptat vot de blam.

(Editorialul a fost publicat în ziarul ”Tricolorul”, vineri 23 mai 2014)

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

VLAD HOGEA: ”PSD + UDMR = BORDEL POLITIC” (13 mai 2014)

victor-ponta-kelemen-hunor-psd-udmrÎn bordelul politic al anului (electoral) 2014, junele PSD-ist Victor Ponta defilează de gât cu prostituatele UDMR. Nimic nu-l împiedică să facă asta. Nici cei 7 ani de-acasă (pe care nu-i are), nici reclamele mincinoase cu care a umplut târgul (”Mândri că suntem români”), nici mustrările târzii de conștiință (de care nu e capabil).
Protocolul semnat în martie de liderii USD şi UDMR prevede, între altele: 1) reglementarea problemei drepturilor culturale ale minorităţilor naţionale; 2) reprezentarea proporţională a maghiarilor în instituţii; 3) soluţionarea problemei înfiinţării liniei maghiare de stat la UMF Târgu-Mureş; 4) dezmembrarea Universităţii ”Babeş-Bolyai” şi reînfiinţarea Universităţii de Stat maghiare ”Janos Bolyai”; 5) susţinerea din partea PSD-UNPR-PC a modificării Constituţiei, prin eliminarea art. 1 (care prevede că România este stat naţional, suveran și independent, unitar și indivizibil).
Nu putea să lipsească din acest pact criminal nici arborarea steagului Ținutului Secuiesc – pe clădirile oficiale! De asemenea, protocolul include introducerea oficială a limbii maghiare în instanțele de judecată, dar și în toate celelalte instituţii ale statului. Maghiarii vor beneficia și de reprezentare proporţională în instituţiile publice (ceea ce va duce la înlocuirea criteriului valorii cu acela al originii etnice). Așadar, românii din Ardeal vor fi siliți să vină cu translator în limba maghiară la judecătoriile şi tribunalele din localităţile unde ponderea ungurilor depășește 50%. Marea trădare națională ne transformă în cetățeni de rangul 2, în propria noastră țară!
Acordul (ce eufemism armonios au putut găsi pentru acest veritabil Diktat anti-românesc!) dintre USD și UDMR mai prevede retrocedarea tuturor imobilelor care au aparținut cultelor bisericilor maghiare din Ardeal. Aici se încalcă, încă o dată, legea, deoarece respectivele culte fuseseră despăgubite prin 1929-1930 (conform procesului optanţilor câştigat de Nicolae Titulescu la Geneva) şi după Conferinţa de Pace de la Paris din 1946. O mică-mare deosebire: Marele Titulescu apăra interesele românilor, iar Micul Titulescu apără orice interese străine, împotriva celui național.
După această succintă trecere în revistă a perversităților politice la care s-au dedat PSD și UDMR, ne întrebăm retoric: ”Mai rămâne ceva din mândria că suntem români – mult-trâmbițată în campania pentru alegerile europarlamentare?”. Victor Ponta merge mai departe, cu laleaua UDMR-istă la rever. În cârdășia cu extremiștii maghiari, el are înaintași iluștri: Ion Iliescu îl vizita la spital, în martie 1990, pe Suto Andras (în loc să fie alături de Mihăilă Cofariu), iar Adrian Năstase ticluia infamul pact PSD-UDMR din perioada 2001-2004.
E bine de știut: un vot pentru Alianța PSD-UNPR-PC înseamnă, de fapt, un vot dat pentru UDMR și scopurile sale mârșave. Singurul partid care se opune (în mod sincer, constant și ferm!), de peste două decenii, revanșismului unguresc este Partidul România Mare. Cine simte, gândește și trăiește românește nu are cum să voteze PSD – votează PRM!

(Editorialul a fost publicat în ziarul ”Tricolorul”, marți 13 mai 2014)

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

VLAD HOGEA: ”În Parlamentul European trebuie să ajungă oameni atașați valorilor naționale” – Radio România Actualități (29 aprilie 2014)

juramint fata de tara si poporRealizator (Ianna Ioniță) – Bun găsit, stimaţi ascultători. Deschidem în această seară seria dezbaterilor electorale consacrate alegerilor europarlamentare din 25 mai. Tema de azi: rolul Parlamentului European în promovarea legislaţiei ce vizează crearea de noi locuri de muncă şi combaterea sărăciei. Sunt alături de noi domnii Ioan Mircea Paşcu (care candidează din partea Alianţei PSD-PC-UNPR), Cristian Preda (din partea PMP) şi Vlad Hogea (din partea PRM). (…)
Vlad Hogea: Eu am fost euro-observator în Parlamentul European în perioada 2005-2006 şi deputat în Parlamentul României (ales de două ori pe listele PRM) între 2000-2008. În acest scrutin europarlamentar, coordonez campania PRM în componenta de propagandă. Este partidul vieţii mele, în care m-am scris acum 22 de ani şi în care am revenit chiar ieri – iată o premieră, pe care o anunţăm la postul dvs de radio. Nu îmi sunt străine chestiunile legate de instituţiile europene – chiar am scris două cursuri universitare şi le şi predau de ani de zile: ”Evoluţia teoriei politice a integrării europene” și, respectiv, ”Integrarea economică interstatală în cadrul Uniunii Europene”. Am scris şi o carte, „Europa Secretă”, care reflectă toate aceste evoluţii de natură să influenţeze România – și în bine, și în rău. Ironia sorţii face ca şi în această emisiune ceilalţi doi reprezentanţi (…) să se situeze de aceeaşi parte. Dacă ar fi o dezbatere televizată, şi nu radiodifuzată, cei care ne aud şi-ar da seama despre ce este vorba. Partidul România Mare îşi propune să reprezinte în continuare o voce distinctă de cea a sistemului politic, vocea oamenilor simpli. Noi nu vorbim despre familii politice europene, vorbim despre familiile sărace ale românilor, care o duc din ce în ce mai greu. Nu vorbim despre grupuri politice europene, vorbim despre grupurile de români alungaţi de sărăcia din România şi care şi-au găsit sălaşul ba în Italia, ba în Spania, Marea Britanie şi pe care noi îi dorim fericiţi în România, întorşi acasă.
Cristian Preda: Cu îngăduinţa dvs. însă, ar trebui să le spuneţi cetăţenilor care vă ascultă pe dvs., care îl ascultă pe Vadim Tudor, cum aţi colaborat în ultimii cinci ani – Vadim Tudor, Becali, cei care au fost acolo pentru PRM – cu Jobbik, că aţi fost în acelaşi grup cu extremiştii maghiari.
Vlad Hogea: Vă înşelaţi. Domnul Corneliu Vadim Tudor şi ceilalţi reprezentanţi ai PRM sunt neafiliaţi politic.
Cristian Preda: Păi la neafiliaţi, acolo, era şi Jobbik, nu v-au spus?
Vlad Hogea: Dvs. consideraţi neafilierea apartenenţă politică?
Realizator: Haideţi să vorbim despre rata şomajului, care este tema emisiunii noastre. Rata şomajului în martie a fost 5,56%. Foarte mulţi dintre cei care ne ascultă probabil îşi caută un loc de muncă mai bun sau poate că sunt în categoria şomerilor. (…)
Vlad Hogea: Voi fi concret. În debutul acestei campanii electorale, preşedintele partidului şi capul de listă la alegerile europarlamentare, domnul Corneliu Vadim Tudor, amintea că România (mie îmi place să vorbesc în primul rând despre România şi în al doilea rând despre Europa – mă gândesc la diferenţa specifică şi în al doilea rând la genul proxim!) ”se confruntă azi cu aceleaşi 3 mari probleme ca acum un sfert de veac: 1) problema nivelului de trai; 2) problema corupţiei; 3) problema naţională. Şi problema nivelului de trai, şi problema corupţiei, şi problema naţională au fost gestionate prost din vina partidelor care au condus România şi care au reprezentat România în ”familiile politice mari” ale Europei în ultimele două decenii. Mă bucură faptul că domnul Cristian Preda a devenit acum un atacator, un critic al extremismului maghiar. N-a făcut-o după 89 niciodată şi este foarte ciudat că tocmai Partidul România Mare, care are un discurs naţionalist binecunoscut şi apreciat în multe scrutinuri devine acum coleg, în viziunea domniei sale, cu Partidul Jobbik. Este o exagerare şi o inexactitate pe care dumnealui, repetând-o, crede că se va transforma în adevăr. În al treilea rând, dacă tot ne referim la programe, că partidele în toate campaniile electorale se raportează la programe, programe pe care, cu siguranţă, domnule Paşcu, cu siguranţă, domnule Preda, le veţi uita pe 26 mai.
Ioan Mircea Paşu: De ce sunteţi aşa sigur, domnul Hogea?
Vlad Hogea: Pentru că am o experienţă de… contribuabil!
Ioan Mircea Paşcu: Câţi ani aveţi dumneavoastră faţă de câţi avem noi?
Vlad Hogea: 37.
Ioan Mircea Paşcu: Mulţi înainte!
Cristian Preda: Mulţi înainte!
Vlad Hogea: Vă mulţumesc. În 2000 eram cel mai tânăr parlamentar.
Ioan Mircea Paşcu: Felicitări!
Vlad Hogea: M-aş fi bucurat ca partidele dumneavoastră să promoveze tineretul, aşa cum a făcut-o PRM-ul în vremea aia şi în alte vremuri.
Ioan Mircea Paşcu: Păi noi aveam pe cineva de 31 de ani pe listă, pe locul doi.
Vlad Hogea: La 31 de ani, eu aveam deja două mandate încheiate în Parlamentul României…
Ioan Mircea Paşcu: Da. Bun.
Realizator: Haideţi să vorbim totuşi de locurile de muncă…
Vlad Hogea: Da. Revin. (…) Un om care nu candidează e combătut în acelaşi timp de doi oameni…
Cristian Preda: A, nu candidaţi!
Vlad Hogea: … care sunt foarte liniştiţi.
Cristian Preda: Nu suntem liniştiţi, că știm faptul că 3 locuri au fost pierdute, pentru că România Mare a stat acolo lângă Jobbik, că acolo a stat Vadim Tudor.
Vlad Hogea: Nu stă lângă Jobbik. Nu repetaţi chestiile astea.
Cristian Preda: Îmi spuneţi mie? Că am fost în Parlament. (…)
Vlad Hogea: Partidul România Mare a avut libertatea deplină de a vota în Parlamentul European aşa cum a considerat.
Cristian Preda: Cu extremiştii maghiari.
Vlad Hogea: Nu cu extremiştii maghiari.
Cristian Preda: Păi acolo aţi fost, domnule.
Vlad Hogea: Asta-i o tâmpenie.
Realizator: Vă rog frumos. (…)
Vlad Hogea: Dar nu putem repeta la infinit o chestiune de genul ăsta. (…) Reprezentanţii PRM au fost neafiliaţi.
Realizator: Să discutăm despre ideea de salariu minim la nivel european…
Vlad Hogea: Pe care o susţinem.
Realizator: Îl susţineţi.
Vlad Hogea: Da.
Realizator: S-a vorbit mult. Nici Germania n-a reuşit să impună acest salariu minim la nivel european. Românii, în momentul când au ajuns membri, au ajuns şi europeni, s-au gândit că vor avea lefuri mai mari sau lefuri oarecum la fel ca cei din Uniunea Europeană. (…) Ce credeți despre acel salariu minim la nivel european şi cum credeți că poate fi aplicat?
Vlad Hogea: Susţinem şi pensia minimă europeană, şi salariul minim european. M-aş lega, evident, de ceea ce s-a discutat atât de interesant în ultimele minute, şi anume: faptul că europarlamentarii români, inclusiv colegii mei de platou, îşi arogă şi îşi asumă locurile de muncă multe create în Occident pentru românii emigraţi din România acolo ca fiind un succes. Pentru noi, pentru România – asta mi se pare un eşec. Mi se pare un eşec şi pentru domnul Ponta, prim-ministru în funcţie, neparticipant la alegeri, dar prezent pe toate materialele de campanie, care a promis 1 milion de locuri de muncă. Păi unde sunt milioanele alea de locuri de muncă promise în atâtea campanii electorale? (…) În primul rând, ar trebui trasă o linie şi văzut că domnii din platou nu candidează în ţările respective, în Italia, în Spania, în Marea Britanie, şi nu partidele dumnealor au creat acolo, în străinătate, acele locuri de muncă. Nu, ele au dispărut din România şi au fost create în Occident. (…) Pe mine, ca român, m-ar fi bucurat să nu fie o tragedie naţională şi să nu fie în timpul guvernării Năstase (2000-2004) acea mare primă migraţiune – pentru că atunci a început totul, să recunoaştem. (…) PSD a câştigat şi în 2000 şi în 2012 alegerile cu acelaşi mesaj: crearea de locuri de muncă. Unde sunt locurile de muncă? Că văd că se construiesc stadioane şi catedrale, mai nou, în preajma alegerilor.
Ioan Mircea Paşcu: Domnule Hogea, eu vreau să vă pun o întrebare de principiu: dvs credeţi că aveţi un avantaj datorită faptului că nu aţi fost la guvernare şi puteţi să spuneţi că dvs aţi fi făcut altfel şi ar fi fost mai bine ş.a.m.d. Dar eu vă întreb…
Vlad Hogea: Se vede din avion chestia asta…
Ioan Mircea Paşcu: Se vede din avion, da? Dar eu vă întreb: de ce nu aţi ajuns la guvernare? V-au furat douăzeci şi ceva de ani 20 de milioane de oameni v-au furat într-un fel sau altul?
Vlad Hogea: Ne-au furat cel puțin o dată, în 2000, când Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul II cu Ion Iliescu şi toţi cei, ca domnul Cristian Preda, s-au aliat cu dvs. împotriva lui Vadim Tudor.
Ioan Mircea Paşcu: Şi asta înseamnă furt, sau înseamnă o opţiune de…
Vlad Hogea: Să ştiţi că frauda electorală presupune două chestiuni: 1) manipularea conştiinţelor şi 2) furtul de voturi!
Ioan Mircea Paşcu: Dvs. vă victimizaţi…
Vlad Hogea: Nu mă victimizez în niciun fel.
Cristian Preda: (…) Eu cred că Europa este o şansă, o oportunitate, este o aspiraţie. Este o şansă pentru noi, noi nu trebuie să ne închidem în sine acuma, adică ne-am bătut atâta, s-au făcut atâtea sacrificii să intrăm în UE, cerem demnitate egală cu ceilalţi europeni şi când este vorba de oportunităţi, de locuri de muncă ne speriem că un român ar putea lucra la Frankfurt sau la Barcelona sau la Dublin şi că nu rămâne la Buzău.
Vlad Hogea: Asta aţi înţeles dvs.?
Cristian Preda: Păi eu ştiu că naţionalismul…
Vlad Hogea: Sau faptul că dvs. aţi fost la putere şi i-aţi alungat pe români din ţară?
Cristian Preda: Dar, nu cred că este aşa.
Realizator: Ce veți propune ca să se întoarcă românii în ţară, cum ziceţi dvs.?
Vlad Hogea: În primul rând, trebuie să ajungă acolo, în Parlamentul European, nişte oameni ataşaţi valorilor naţionale şi nu celor internaţionaliste.
Realizator: Ataşamentul faţă de valorile naţionale creează implicit locuri de muncă?
Vlad Hogea: Ataşamentul faţă de valorile naţionale presupune că din ţara asta nu se va mai fura, aşa cum s-a furat în 25 de ani – că şi furtul este o formă de internaţionalism şi de antinaţionalism, să ştiţi, şi e antipopular – ca să folosim termeni din apanajul doctrinelor şi programelor politice. Mă bucură faptul că cei doi competitori electorali din acest studio sar împreună, de fiecare dată când vorbesc eu.
Cristian Preda: Pentru că suntem europeni, asta e ideea.
Vlad Hogea: Chiar nu mă intimidează chestiunea asta, chiar avem şi noi exerciţiu democratic, chiar nu prea v-am întrerupt în această emisiune, şi aici se vede, într-adevăr, extremismul ideilor – declarat al unora şi probat al celorlalţi. Nu despre un război româno-român este vorba, e ultimul lucru pe care noi ni l-am dori. De fiecare dată când au fost în Parlamentul României chestiuni legate de interesul naţional, Partidul România Mare, chiar dacă era în Opoziţie, a votat acele documente fundamentale, începând cu declaraţia de la Snagov, care a fost primul act asumat de România cu privire la integrarea în UE – al cărui cosemnatar şi coautor a fost şi domnul Corneliu Vadim Tudor. Deci, noi suntem euro-optimişti, din punctul ăsta de vedere. Aţi vrut să ne băgaţi într-un con de euro-scepticism. Nu suntem acolo, cel puțin deocamdată. Suntem NATO-sceptici, în schimb. Ne gândim că, în ceea ce priveşte România, trebuie mai mult decât a ne asuma nişte cumpărări de fregate şi de avioane vechi, doar pentru a face parte dintr-o alianţă. Ne gândim, în primul rând, la buzunarul românului. (…) De când am intrat în UE, la 1 ianuarie 2007, şi până în prezent, am cotizat la bugetul Uniunii cu mult mai mulţi bănuţi din buzunarele noastre, ale românilor, decât am luat înapoi. (…) Deci, unii cotizează şi alţii profită. (…)
Cristian Preda: Asta e problema, un vot dat acestor partide extremiste care nu se regăsesc în nici una din familii e un vot pierdut pentru România. (…)
Vlad Hogea: Domnule Preda, din modestele mele cunoştinţe politice, eu ştiam că, în România, ca şi în celelalte democraţii europene, partidele extremiste sunt interzise. Dumneavoastră cum vă explicaţi – că aţi catalogat formaţiunea mea politică extremistă, iar noi participăm la aceste alegeri?! (…) Sunt multe lucruri de făcut şi în România şi în Europa. În primul rând, noi considerăm că trebuie să plătim mai puţin pentru energie, pentru că atunci când vorbim de raporturile dintre veniturile românilor şi veniturile celorlalţi europeni, ne îngrozim, iar preţul la energie este aproximativ egal în toate ţările Uniunii Europene. Poate datele pe care le am eu nu sunt exacte… Poate domnul Preda sau domnul Paşcu mă contrazic şi îmi spun că în România noi plătim mult mai puţin pentru energie ca dincolo… Dar, din ceea ce ştiu eu, din păcate, foarte mulţi bani din buzunarele românilor se duc acolo, în ciuda faptului că veniturile noastre sunt de 10 ori mai mici, adică tăiem un zero de la ceea ce câştigă cei din Europa Occidentală, atunci când vorbim de banii care ne vin lunar. De aceea, ne-am dori ca preţurile la energie să fie aliniate, în România, cu veniturile. De asemenea, noi milităm nu doar pentru un salariu minim european, dar şi pentru o pensie minimă garantată, pentru că aici vorbim de o nouă tragedie naţională şi eu mi-aş dori, că dacă tot facem parte din aceste organisme comunitare atât de generoase şi din lumea bună a politicii şi economiei europene, să mai avem şi câte ceva de câştigat. Să nu ne raportăm acolo mereu ca nişte rude sărace, ca nişte oi negre intrate în Europa la spartul târgului, aşa cum am intrat în atâtea şi atâtea structuri internaţionale şi fără vreun folos. Mi-aş dori ca noi să avem de câştigat din această apartenenţă europeană, pentru care am luptat atât de mult şi pe care ne-am câştigat-o în 2007.
Ioan Mircea Paşcu: Şi până acum consideraţi că nu avem de câştigat, nu am avut de câştigat până în momentul de faţă?
Vlad Hogea: Dvs. vedeţi bogăţii în România? Vedeţi nivelul de trai din Franţa, din Germania, din Marea Britanie?
Ioan Mircea Paşcu: Nu, dar eu vreau să vă spun un lucru: eu sunt economist şi ştiu că ţările respective au atins nivelul respectiv pentru că au muncit! Au muncit muncitorii respectivi, francezi…
Vlad Hogea: Dvs. spuneţi că românii sunt… leneşi?!
Ioan Mircea Pașcu: (…) Trebuie… să nu aşteptăm ca alţii să ne dea din bogăţia lor.
Vlad Hogea: Domnule Paşcu, o singură idee îmi permit: nu să ne dea ”ăia”. Şi noi suntem ”ăia”. Nu trebuie să ne comportăm ca şi cum am fi în faza de preaderare la Uniunea Europeană. Şi noi suntem ăia. Şi noi contribuim. Şi noi avem un comisar european. (…) Am spus că, din vina clasei politice româneşti, din păcate, efectele inclusiv ale integrării europene şi ale integrării euroatlantice nu se văd. Şi aici este vina clasei politice româneşti, că indiferent câte fonduri vor veni de la UE, dacă primarii şi preşedinţii de consilii judeţene din România toacă banii ăia şi îi bagă în buzunarul propriu 80%, ei nu mai ajung la oameni.
Ioan Mircea Paşcu: Nu, nu, nu. Staţi o clipă! Dvs. chiar nu aţi auzit de OLAF?
Vlad Hogea: Eu am auzit de DNA, care, din fericire, începe să-şi facă treaba. Şi de DIICOT. (…)
Realizator: O să-l rog şi pe domnul Hogea să ne spună viziunea sa despre tineri, în două minute.
Vlad Hogea: Când e vorba de burse şi de tânăra inteligenţă, evident că le susţinem, suntem pentru. Pentru că şi liderul nostru, Corneliu Vadim Tudor, în anii 70 a fost bursier Herder la Viena, după ce mentorul său spiritual, Eugen Barbu, câştigase Premiul Herder pentru Literatură. Eu însumi, acum aproape două decenii, am fost şef de promoţie al Liceului „Costache Negruzzi” din Iaşi. Aşa că noi n-am bătut mingea nici pe maidan, nici pe euromaidan. (…) Partidele astea „extremiste” au nişte oameni cu şcoală – mai toţi. Să nu uităm că în rândurile noastre şi ca vicepreşedinţi sau secretari ai celor două Camere ale Parlamentului României, ai celor două camere, au fost oameni de mare valoare, precum marele istoric Gheorghe Buzatu, marele critic şi istoric literar Mihai Ungheanu şi atâţia alţi lideri ai intelectualităţii româneşti, care au făcut cinste nu doar partidului care i-a trimis în Parlament, ci şi societăţii româneşti în general. Tot astfel de oameni, ca preşedintele Corneliu Vadim Tudor, ca Victor Iovici, care e pe locul doi (fostul viceprimar general al Capitalei), ca fostul şi viitorul europarlamentar Cristian Stănescu şi mulţi alţii – compun lista Partidului România Mare pentru alegerile din 25 mai. (…)
Realizator: Ne apropiem de finalul emisiunii. Domnule Hogea, vă rog mesajul de final, foarte pe scurt.
Vlad Hogea: Unul dintre sloganurile noastre în aceste alegeri europarlamentare este în două versuri: „Afară cu Mafia / Trăiască România!”.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult.

 

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

VLAD HOGEA – ”Patrioții votează PRM” (6 mai 2014)

Patriotii voteaza PRMEu cred, până la capăt, în valorile tradiţionale, în naţionalismul curat al poporului român şi în ortodoxia lui creştină. Nu pot râde şi nu pot plânge la comandă, dar, de când am făcut ochi şi până îi voi închide – voi râde şi voi plânge împreună cu poporul meu. Nu pot aplauda instituţii şi contexte, de aici sau de aiurea, pe care nu le apreciez şi nu le înţeleg, dar, oriunde mă duc şi orice întreprind, las în sufletul meu un locşor pentru ai mei – vii, morţi sau încă nenăscuţi. Nu port frica păcătosului împovărat de vini nenumărate, pe care le-ar vrea iertate una-două (cât ai pocni din deget sau ai aprinde o lumânare, cu ipocrizie pioasă!), ci dorul fiului risipitor, care a rătăcit prin lume şi prin viaţă, iar acum se întoarce, în sfârşit, acasă.
Eu am crezut şi cred că norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi, pe cei harnici, pe cei gospodari, care trebăluiesc fără astâmpăr, de dimineaţă până noaptea. Ei sunt cei care, mergând la vecernie sau la utrenie, pot privi către sfinţii părinţi prin Vitralii Tricolore. Aceştia, ca şi mine, sunt acasă în biserica lor aşa cum sunt acasă în ţara lor. Restul se pot duce, de bună seamă, şi ei, la slujbă, dar ochii lor tulburi zgâiţi către înălţimi pe care nu le pricep (şi care, în fond, le sunt străine!) vor avea parte doar de sticlă colorată.
Sufletele sfinţilor Neamului Românesc nu pleacă la plimbare în jurul lumii cu avioane low-cost sau cu iahturi second-hand, ci rămân aici, cu noi şi printre noi, să ne privegheze existenţa pământească şi să ne ferească de cele rele. Pe cei dintre noi care merită. Pe cei care, într-o lume bezmetică şi, aparent, lipsită de repere, au puterea să creadă în Dumnezeu, în Naţiune, în Familie, în tot ce e valoros şi durabil.
În antichitate, romanii păstrau la loc de cinste măştile de ceară ale înaintaşilor. Noi, cei de azi, ne-am cam uitat străbunii în colb de cronici, iar mucegaiul arhivelor şi bibliotecilor igrasioase se aşează peste operele de căpătâi ale Corifeilor Românismului. Şi, din păcate, sunt destui care strâmbă din nas când le vorbeşti despre Pantheonul Naţional, pe care, pentru mai multă siguranţă, l-ar prefera demolat. Bine spunea Mircea Eliade: „A renunţa la românism înseamnă pentru noi, românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte! Românitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine”.
Partidul România Mare este ocheanul miraculos cu care noi, românii creștini ai unei ţări bogate (dar cu un popor sărac!) – nici prea mare, nici prea mică, de la răscrucea marilor furtuni – privim restul lumii de la egal la egal. Iată de ce, la alegerile europene din 25 mai, patrioții votează PRM.
(Editorialul a fost publicat în ziarul ”Tricolorul” de marți, 6 mai 2014)

 

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

VLAD HOGEA – ”Victoraș, ai grijă de… Daciana!” (5 mai 2014)

10173566_304914559663825_397686067612843139_nPe mesh-urile PSD-iste care au invadat țara, barcagiul Victor Ponta se ițește din stânga, iar Daciana e în dreapta. La ea scrie ”Sârbu”, nu ”Ponta”, ca să nu se prindă lumea că Parlamentul European asigură, de fapt, o sinecură pentru soața premierului. La fel a procedat și falitul Crin Antonescu, care și-a expediat nevasta (Adina Vălean, nu Antonescu), pe lista ”eurocampionilor” repetenți. Mihai Voicu (tot PNL) și-a băgat, și el, consoarta (Claudia Benchescu) în sala de așteptare pentru avionul de Bruxelles. Capitalismul de cumetrie s-a degradat și mai mult, ajungând capitalism de… cununie!
De 1 Mai, famiglia Ponta a întreprins o vizită de lucru, ca în orice dictatură de subdezvoltare care se respectă. Și unde să meargă ei, decât la Constanța, pentru a oficializa ploconul făcut de Guvern pușcăriabilului Radu Mazăre: Portul Constanța! După ce a verificat stadiul lucrărilor la Podul de la Agigea, premierul de plastilină a ajuns în jurul prânzului și în cartierul Henri Coandă, participând, apoi, la inaugurarea pasarelei pietonale de pe Bulevardul Mamaia (în dreptul Satului de Vacanță – Constanța). De asemenea, a vizitat și faleza din Mamaia – Piațeta de la Perla și Piațeta de la Cazinou. ”Votați-o pe nevastă-mea, aici de față – că e damă bună!” – se putea citi pe buzele subțiri și răutăcioase ale nedemnului prim-sinistru.
Ce prost moment au ales pentru vizita de lucru: exact când s-a descoperit că poza cu combina ”românească” treierând un lan de grâu provine din Belarus, fiind realizată în localitatea Dovsk de către fotograful Dmitri Mihalkov. Alte poze (două mâini pline de spice și boabe de grâu; o familie fericită la cumpărături într-un supermarket etc.) au fost cumpărate, de asemenea, din Belarus și Polonia.
Dacă aceste poze de import ar fi fost incluse într-un album turistic despre frumusețile lumii, mai înțelegeam. Dar să le pună Ponta pe materialele de campanie ale PSD-UNPR-PC și să mai și scrie mare, cu litere de-o șchioapă: ”Mândri că suntem români!” – asta numai un imbecil sadea ori sinucigaș politic putea să facă. Dar lumea vede și judecă, iar fariseii vor plăti factura prostiei și ticăloșiei lor, pe 25 mai. PRM îi va apăra (așa cum o face de aproape un sfert de veac!) pe românii păgubiți de stolul de lăcuste vopsite în culorile curcubeului politic, dar care au același scop mârșav: exploatarea sălbatică a țării și a națiunii.
Întrebat de ce PSD nu a folosit imagini făcute de fotografi români în țara noastră, care să reprezinte un câmp cu grâu, europarlamentarul Catalin Ivan a răspuns candid: “Pentru că, probabil, nu există asemenea imagini la rezoluția și calitatea necesară pentru toate materialele pe care trebuie să le facem cu un câmp cu grâu din România. Dar asta nu înseamnă că nu există un câmp cu grâu, care să arate identic, la noi în țară!”… Stai și te crucești, nu alta, când auzi așa ceva! Victor Ponta, în schimb, a negat cu vehemență (”A fost o minciună, bineînțeles!”) ceea ce Ivan, implicit, recunoscuse. Absolut stupefiant! Ce tupeu de borfași pot avea PSD-iștii prinși cu mâța în sac și cum falsifică realitatea, cu nerușinare, până în ultimul ceas…
Mândri că suntem români? Evident că da! Mândri că suntem contemporani cu famiglia Ponta? Nu, niciodată!

(Editorialul a fost publicat în ziarul ”Tricolorul” de luni, 5 mai 2014)

 

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

VLAD HOGEA și CRISTIAN SANDU – ”Presa în 60 de minute” (6TV – 1 mai 2014; moderator: DINU POPESCU)

 

 

 

 

Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.