Arhive lunare: aprilie 2012
VLAD HOGEA: ”Aeroport Internațional în centrul triunghiului Iași – Bacău – Suceava?!”
Reprezentanții Autorității Aeronautice prezenți la sedința CJ de miercuri, 4 aprilie, au declarat că Aeroportul din Iași va fi închis din septembrie încolo! Decizia e surprinzătoare și nu prea. Prin adresele cu nr. 31321/26.10.2011 şi nr. 6022/22.02.2012, AACR comunicase Consiliului Judeţean Iaşi că la Aeroport există probleme de siguranţă care necesită atenţie şi mǎsuri imediate, dupǎ cum urmeazǎ: ”Pista se află intr-o stare avansată de degradare, prezentând defecte multiple ale stratului de ciment (dale). Acestea cuprind aproape toate defectele menţionate in Normativul privind evaluarea stării de degradare a îmbrăcăminţilor din beton de ciment ale suprafeţelor aeroportuare – indicativ NP-085-2004; Degradarea stratului de uzură se manifestă pe suprafeţe extinse generând criblură şi material care poate fi absorbit sau antrenat de motoarele aeronavelor, factor extrem de grav cu potenţial de risc major; Planeitatea suprafeţei a fost afectată şi din cauza acestui fapt există zone in care evacuarea apelor pluviale nu mai este asigurată corespunzător, apa formând bălţi pe suprafaţa pistei; Este recomandata identificarea de soluţii pentru construirea unor noi acostamente pentru pistă, precum şi a unui sistem de colectare si drenare a precipitaţiilor. Considerăm că reparaţia curentǎ planificatǎ pentru anul 2012 la infrastructura existentǎ nu poate asigura rezolvarea problemelor enunţate mai sus”.
Iată la ce dezastru a dus nepăsarea ciocoilor locali care au gestionat chestiunea Aeroportului, în ultimele două decenii. Nimeni nu a mișcat un deget. Toți figuranții scenei politice s-au complăcut în indolență și minciună. Dar lucrurile nu mai pot continua așa.
În ultimele decenii, călătoria cu avionul nu mai este considerată un lux (rezervat, pe vremuri, unor categorii foarte restrânse și privilegiate), ci o necesitate. Din ce în ce mai mulți oameni recurg la transportul aerian. Eu susțin cu toată puterea realizarea unui mare Aeroport Internațional la Iași. Evident că trebuie pornit de la nevoie ca să ajungem la soluția optimă. Iar mărimea și structura noului aeroport trebuie să țină, neapărat, cont, de factori precum: numărul de curse care vor fi operate, tipul acestora (de linie sau charter), mărimea aeronavelor, traficul de pasageri estimat, timpii de lucru în fluxul de călători etc.
Este vital să știm ce fel de curse vor opera, din punct de vedere al prețului, pentru că e limpede că prețuri modice vor atrage un număr uriaș de pasageri. Dacă, în schimb, prețul unui zbor direct către o mare capitală europeană este mai scump decât al unuia efectuat cu escală prin București sau Timișoara, atunci avem o problemă de eficiență. Celor care spun că întâi să avem cursele și după aceea să facem un aeroport pe măsură trebuie să le precizăm că nici o companie serioasă nu-și va permite să opereze în condiții tehnice precare, pe un aeroport necorespunzător.
În plus, putem dezvolta o întreagă industrie pe orizontală: hoteluri, restaurante, zone de shopping, circuite turistice interne în zona Iașiului și a Moldovei etc. Este rușinos că un aeroport unde se efectuau curse încă din 1905 (când alții din afară nici nu știau ce este un avion) să rămână anchilozat într-un ”proiect” mereu amânat.
Dar, ca să fiu sincer până la capăt, cred că trebuie analizată cu mare atenție varianta unui mare Aeroport Internațional în zona Pașcani (pe Valea Siretului), situat în centrul triunghiului de aeroporturi Iași – Bacău – Suceava, și care să deservească întreaga zonă a Moldovei! De ce să nu facem un aeroport regional, cu adevărat important pe harta aeriană a Europei?
VLAD HOGEA: ”Mici și bere la înmormântarea lui Ion Lucian?!”
Ion Lucian și Ștefan Radof au murit, iar Olga Tudorache a făcut atac cerebral pe scenă. Înaintea lor, ne părăsiseră Gh. Dinică, Nicolae Dobrin, Dan Spătaru și atâția alți mari artiști, glorii sportive sau savanți reputați. Ne îngrijim să le plângem sicriele, dar prea rar ne preocupă soarta acestor valori românești cât timp flacăra lor pâlpâie nu doar în spiritul etern, ci și în trupul pământean. După moarte, îi glorificăm. În timpul vieții, îi dăm uitării sau îi umilim cu pensii de mizerie. Statul e surd, mut și orb la durerile unor modele adevărate, din lumea culturală, științifică sau sportivă, dar se dovedește foarte activ când e de pus biruri peste biruri.
Acum 4 ani, spuneam, de la tribuna Camerei Deputaților: ”Şi noi considerăm că este nu numai necesar, dar un act de normalitate, de intrare în normalitate a României, să manifestăm îngăduinţă şi recunoştinţă şi grijă faţă de aceste mari valori ale sportului românesc, care, să nu uităm, de multe ori, ele sunt pe primul plan între cei care reprezintă România peste hotare. Şi dacă România are un nume bun în lume, de multe ori este datorită acestor sportivi pe care, iată, îi ignorăm sau îi uităm de cele mai multe ori şi unii dintre ei chiar şi-au petrecut ultimii ani din viaţă în nişte condiţii absolut mizere pe care nu le meritau şi au fost uitaţi de această societate. Noi, ca purtători de cuvânt ai societăţii româneşti, suntem datori să acţionăm în sprijinul sportivilor români, ai marilor sportivi români, inclusiv prin această indemnizaţie de merit”.
Timpul a trecut, dar problema rămâne. Una dintre preocupările noastre trebuie să fie acordarea atenției cuvenite marilor artiști, sportivi și savanți ajunși la o vârstă respectabilă. Altfel, vom rămâne în continuare suspendați între un trecut încărcat de nostalgii și un viitor lipsit de repere. La înmormântarea lui Ion Lucian nu se poate merge cu bere și mici (ca în campanii electorale cu standard redus), iar oamenii politici ar trebui, măcar în ultimul ceas, să priceapă asta.
VLAD HOGEA 