HORAȚIU ȘERB: ”Despre partide politice, comuniști, lustrație și… despre morți – numai de bine!” (16 dec. 2014)

roncea-baseCâteva precizări finale și necesare:

Condamnarea comunismului, la noi, s-a redus la o vendetă politică împotriva celor care au lucrat în structurile de partid și de stat ale regimului Ceaușescu (nimic despre lustrarea staliniștilor torționari din anii ’40-’50, aserviți Moscovei), vendetă care nu se deosebește cu nimic de epurările politice făcute de bolșevici în anii ’50. Dintre cei „lustrabili”, unii care s-au încăpățânat să reziste prin notorietate și competență se confruntă cu o permanentă contestare din partea unei noi liote de comisari politruci (urmașii staliniștilor din anii ’50) care nu se deosebesc de cei vechi decât prin faptul că se autoproclamă anticomuniști. Aceștia au întors teoria marxistă pe dos, dar acționează după cele mai nedemocrate apucături de aparatnici. Și-au facut o profesie din condamnarea comunismului cu toate că în perioada acelui regim mulți dintre ei au profitat de binefacerile sistemului sau au fost atât de șterși încât nu a auzit nimeni de ei. Profesia de anticomunist a devenit și ea profitabilă în primii ani după schimbările din ’89 și în timpul guvernărilor ulterioare. Un bătrân lider anticomunist al Pieței Universității îmi povestea despre stipendiile primite de la aliații occidentali.
În ceea ce priveşte tema particulară a lustraţiei, organismele europene au enumerat, între reguli: o sancţiune nu poate fi aplicată decât pentru acte considerate infracţiune în Codul Penal în vigoare; lustraţia trebuie limitată la poziţiile din care subiectul poate constitui un pericol pentru democraţie; nu priveşte funcţiile elective; nu poate viza persoanele minore la momentul producerii faptelor sau care au dezavuat voluntar afilierea la organizaţiile criminale; interdicţiile nu pot dura mai mult de cinci ani (preferabil, pînă la 31 decembrie 1999) etc.
Trecând peste Deciziile Curții Constituționale din 7 iunie 2010 și, respectiv, 28 martie 2012 referitoare la neconstituționalitatea lustrației, să luăm în discuție exempul dat, mă refer Partidul Totul pentru Țară, și să vedem de ce nu stă în picioare. Decretul-lege nr. 8/1989, deci unul dintre primele acte ale noii puteri instalate după schimbările din ’89, se referea în 5 articole la înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti în România. Singura condiție impusă era cea a numărului de membri, stabilit la minim 251. Mai mult de 300 de partide au fost înființate între 1990 și 1996, unele din ele dispărând pe parcurs. La începutul anului 1994, formațiunile reprezentate în Parlament au decis că „sunt prea multe partide” și că trebuie să facă ceva până la următoarele alegeri, programate în 1996. Pe de o parte au inițiat o modificare a legii electorale prin care să crească pragul electoral, pe de altă parte a fost creată o comisie care să propună o nouă lege a partidelor, mai restrictivă. Ambele acțiuni vădesc intenția de a restricționa accesul la politică doar pentru cei ce erau deja acolo. De aici istoria o cunoaștem de la Legea partidelor politice nr. 27/1996 și până la actuala Lege a partidelor politice nr. 14/2003 republicată.
Să revenim la Partidul Totul pentru Țară, care, conform documentelor prezentate, s-a înființat pe 30 ianuarie 1993, intrând sub incidența mai sus-amintitului Decret-lege nr. 8/1989, care preciza în primul articol: „În România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepția partidelor fasciste sau care propagă concepții contrare ordinii de stat și de drept în România. Nici o altă îngrădire pe motiv de rasă, naționalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu poate împiedica constituirea și funcționarea partidelor politice. Înregistrarea și funcționarea partidelor politice se fac în conformitate cu prevederile prezentului decret-lege.” Se observă lesene că în baza decretului-lege din ’89, statutul unui partid politic putea să conțină prevederi care astăzi sunt depășite, desuete sau chiar neconstituționale.
Referitor la pasajul: „Partidul Pentru Patrie, respectiv Totul pentru Ţară, s-a reînscris la fiecare modificare a Legii partidelor politice fiind şi azi înscris ca partid politic, conform registrului special al Tribunalului Bucureşti.” Ne întrebăm și noi: Unde? Când? Cum? Dat fiind faptul că Tribunalului Bucureşti a decis în anul acesta dizolvarea Partidului Totul pentru Ţară pentru neîndeplinirea obiectivelor, în conformitate cu art. 46-48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Unii așteaptă o decizie a Curții de Apel, noi nu. Mai trebuie precizat că art. 27 al Legii nr. 14/2003 impune partidelor să depună la Tribunal în anii pre-electorali liste actualizate cu minim 25.000 de membri. Așa se face că la finalul lui 2013, în termenul legal, doar 7 partide din cele 54 existente pe hârtie au depus aceste semnături. Dacă cineva ar dori cu tot dinadinsul să aplice legea, viața politică ar fi mult mai săracă.

Suntem așadar nevoiți să conchidem: vânătoarea de vrăjitoare s-a încheiat! Vorba lui Fănuș Neagu: „La muncă, la bătut țăruși cu curul!”

HORAȚIU ȘERB

Secretar General al Partidului România Unită

Explicație foto: Lustraționistul Victor Roncea îl lustruiește pe lustrabilul Traian Băsescu. Mare om, mare caracter!

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: