A APĂRUT ALMANAHUL NASTRATIN 2012!

A ieșit din tipar, sub egida Editurii Business Adviser, ALMANAHUL NASTRATIN 2012. Această lucrare inedită (a cărei apariție nu s-a lăsat mult așteptată) a fost coordonată de VLAD HOGEA (Directorul General MEDIA BLOC) și reunește unele dintre cele mai reușite materiale publicate în revista omonimă, precum și multe noutăți și surprize.

ALMANAHUL NASTRATIN 2012 conține 180 de pagini de umor de cea mai bună calitate și este tipărit full color (format 13 x 20 cm).

Iată ce cuprinde această apariție editorială de excepție (care îl are ca Art Director pe MIHAI MATEI): NASTRATIN. IEȘIT DIN TIPARE. (de VLAD HOGEA); DEZVĂLUIRI ȘOCANTE (”Proiectul de Lege privind legalizarea prostituției”; ”Atenție, români! Extratereștrii vor să ne invadeze!”; ”Extrase din Noul Cod Rutier”; ”Reportaj de la nunta de zece milioane de euro”; ”Mama Concert se destăinuie”); HOROSCOPUL OSTROGOT; MĂGARUL DE (SER)VICIU (”Scrisoarea brăilenilor către Ștefan cel Mare”; ”Istoria violului la români”; ”Sprintia”; ”Nastratin vă propune: 5 postere de colecție”; ”Felicitări anonime”; ”Violată cu sălbăticie”; ”Rețea de falsificatori anihilată”; ”Partenerul ideal e spirtul medicinal”; ”Povești de dragoste nemuritoare”); MINCIUNI ADEVĂRATE; NASTRATIN S-A NĂSCUT EPIGRAMIST (epigrame de NICOLAE-PAUL MIHAIL, ELIS RÂPEANU, GEORGE CORBU și MARII CLASICI); LEGILE LUI MURFICĂ; NASTRATIN SE ÎNTOARCE (VLAD HOGEA – ”Nastratin la Așgabat”; MARIUS C. ROMAȘCANU, VLAD HOGEA – ”Nastratin, măgarul și canibalii”; MARIUS C. ROMAȘCANU – ”Muncile lui Nastratin”; ADRIAN MĂRĂCINEANU – ”Nastratin, vecinul și depanatorul”; ADRIAN MĂRĂCINEANU – ”Ancheta locotenentului Nastratin”; ADRIAN MĂRĂCINEANU – ”Nastratin și mortul fără căciulă”; ADRIAN MĂRĂCINEANU – ”Nastratin își pierde căciula”; ADRIAN MĂRĂCINEANU – ”Primul televizor al lui Nastratin”; ADRIAN MĂRĂCINEANU – ”Nastratin iese la pensie”); SĂPTĂMÂNA NEBUNILOR (de VLAD HOGEA); NASTRATIN TRECE OCEANUL; ”SATIRUL” LUI MĂLĂELE; NOI, CEI DIN LINIA ÎNTÂI (MIRCEA COȘEA – ”Cum funcționează economia românească”; MIRCEA COȘEA – ”Despre mongolfiere și economiști”; OLIMPIAN UNGHEREA – ”Mizeria ca politică de stat”; HORAȚIU ȘERB – ”Cu Nastratin înainte!”); 11 SONETE MITOLOGICE (de NICOMAH); SCRISORILE LUI DĂNUȚ; TRATAT DESPRE PROSTIE (de GEORGE CORBU); POVEȘTI DE ADORMIT ADULȚII (”Obscurantism”; ”Urmașul lui Terente”; ”Culturism mioritic”; ”Escrocii de la telefoane”; ”Vă place umorul negru?”); LA RAPORT (Țapinarii; Alina Manole; Fără Zahăr; FolkFrate!; Mihnea Blidariu; Daniel Iancu; Niște Băieți); AFORISME (de ELIS RÂPEANU); POEZII DE TINEREȚE (de VLAD HOGEA); HOROSCOPUL MAYAȘ; NĂZDRĂVĂNIILE LUI NASTRATIN; JOCUL CU CELE 3 SILUETE; THE LAND OF MIHAI MATEI; COLȚUL MISOGINULUI; CUM SĂ FACI FERICITĂ O FEMEIE; ECUAȚII DE VIAȚĂ; ION ȘI MARIA; LUMEA LUI ERMI; PĂRINȚI ȘI COPII; JURNALUL UNUI TOCILAR; KARPOV ȘI PENDULA; CUM SE FOLOSEȘTE BANCOMATUL?; PLAIURILE MIORIȚEI; 3 MINCIUNI DES ÎNTÂLNITE; SPITALUL DE NEBUNI; 3 DECLARAȚII DE DRAGOSTE; STRIGĂTURI DE DISCOTECĂ; 6 ANUNȚURI TRĂZNITE; DESPRE SĂRĂCIE; 3 BASME; EDIȚII DE COLECȚIE; POȘTA REDACȚIEI, precum și renumitele CARICATURI DE BRAND.

”POPORUL ȘI CRIZA” (de Vlad Hogea)

Trăiesc într-o țară în care potentații zilei și saltimbancii care ne dădăcesc de dincolo de ”sticla” canalelor docte se raportează la iluzii macroeconomice, dar uită să se îngrijească de microeconomia fiecărei gospodării. O țară îndatorată până peste cap și care va mai împrumuta încă 16 miliarde de euro în anul 2012. Adică 511 euro pe secundă. Din cele 16 miliarde, 2,6 miliarde se contractează pentru plata dobânzilor la împrumuturile anterioare. Așadar: o spirală periculoasă, din care nu știu cum vom mai ieși.

O țară în care a fost aruncat la gunoi, fără regrete, articolul din ”Constituție” care obliga statul să garanteze cetățenilor un nivel de trai decent. O țară bogată cu oameni săraci. O țară cu brand (prost găsit!), subvenționat din bani publici, dar căreia i s-a dus buhul în lume pentru infractori transfrontalieri, copii cu dizabilități și câini măcelăriți pe bandă rulantă.

O țară care a contat, dar nu mai contează. De fapt, aproape nimic nu mai contează. O țară a blazării, a lucrurilor croite din ce în ce mai prost, a umilinței și a disperării. O țară a lipsei de viziune, a neimplicării, a încremenirii în proiect. O țară în care pseudo-elitele ignoră vechiul îndemn al lui Adrian Păunescu: ”Niciodată, niciodată / Să nu uităm de cei mai triști ca noi”.

Totuși: e țara mea, o iubesc și mi-aș dori să o văd schimbată la față, ca o mireasă a creștinătății răsăritene. Spunea, cândva, Mircea Eliade: ”Trebuie să iubești România cu frenezie, s-o iubești și să crezi în ea, împotriva tuturor evidențelor – ca să poți uita gradul de descompunere în care am ajuns”…

Unii vorbesc despre criză, iar alții simt criza. Unii rescriu trecutul, iar alții își năruiesc prezentul și își anulează viitorul. Economia de criză e una pentru multimilionarul care cheamă firme de lichidare ca să-i arunce pe drumuri angajații și alta pentru Ilie de la Sculărie, care nu mai are ce pune pe masă la copiii care-l așteaptă seara, ca puii de guguștiuc. Unii teoretizează recesiunea, dar poporul suportă criza. Pe propria piele, din ce în ce mai argăsită.

N-am nevoie de lămuriri savante ca să-mi dau seama că multe merg de-a-ndoaselea. Iar celor care încearcă să mă prostească (a câta oară?) le zâmbesc rece. Pentru că țara (da, da, țara aceea a contradicțiilor, de care vorbeam mai devreme!) începe să înțeleagă și să se miște. Iar cei care se bazau la infinit pe șabloanele manipulării eșuează la margini de piscină. Vreascurile unor noi paradigme se pun pe focul unui context socio-economic complicat. Poporul încă suportă criza (arsură sinistră, făcută cu dangaua inechității!). Dar, pentru câtă vreme ?!

(Text publicat în revista ”Business Adviser” nr. 63, noiembrie 2011)