RESTITUIRI: VLAD HOGEA – ”Trei ani de la moartea soției lui Aristide Buhoiu” (2006)

Aristide_Buhoiu,_Drumuri_europeneAvem sentimentul că ştim totul despre Univers, despre Viaţă şi Moarte, dar, de fapt, nu ştim mai nimic. Din cînd în cînd, se produce cîte o spărtură (ceea ce numim, îndeobşte, „fenomene paranormale”) şi, astfel, aflăm cîte ceva. Aceasta este concluzia unei lungi şi interesante convorbiri, pe care am purtat-o, cu celebrul om de televiziune Aristide Buhoiu, în legătură cu o serie de evenimente ciudate, de dinainte şi de după moartea soţiei sale, regretata graficiană Gabriela Buhoiu (autoare de cărţi pentru copii, scenografă a Circului de Stat şi a unor Teatre pentru Copii şi Tineret etc). Dl. Buhoiu ne-a relatat următoarele: „Soţia mea a încetat din viaţă în dimineaţa zilei de 6 iulie 2003, în Statele Unite ale Americii, după o lungă şi grea suferinţă. Aş vrea să remarc faptul că, în ultimele ei luni de viaţă, deşi era conştientă că se stinge, avea un optimism debordant, dîndu-ne curaj şi nouă, celor din familie. Joi, 6 iulie 2006, cînd se împlineau 3 ani de la moartea soţiei mele, am primit un telefon, în cursul dimineţii, de la fiica mea, Luana, care locuieşte în America. Ea mi-a spus, emoţionată, că, în urmă cu cîteva minute, sunase telefonul, a ridicat receptorul, dar nu a auzit nici o voce. Cum în SUA era 3 noaptea, amîndoi ne-am gîndit că era un mesaj de „dincolo”, de la Gabriela, care murise exact la ora respectivă, cu 3 ani înainte. Dar acesta nu este singurul fenomen ciudat care ni s-a întîmplat după moartea soţiei mele. Eram în casa noastră din SUA, împreună cu fiica mea, Luana, şi am văzut amîndoi, în oglindă, cum se mişca biblioteca. Altădată, fiul meu, Aristide Jr., a auzit-o, foarte clar, pe Gabriela, cum îl striga, de „dincolo”, să vină la ea. De asemenea, la 4 iulie 2006, cînd se întorcea acasă, prin Deşertul Nevada, băiatul meu a simţit un impuls (care venea, mai mult ca sigur, de la mama lui) – să meargă să o ajute pe o prietenă şi confidentă a Gabrielei (care locuia undeva în deşert, departe de lumea civilizată). Îmi amintesc şi de o întîmplare şocantă, care s-a petrecut la cimitirul din Hollywood, unde este înmormîntată Gabriela: cînd am mers acolo, împreună cu familia, nepoata mea (care e mică şi nu ştie să citească) s-a dus direct la mormînt, spunînd: „Aici e Mama Gabi!”, deşi nimeni dintre noi nu îi spusese unde se afla acesta. În familia noastră, capacităţile paranormale au fost prezente atît la mama mea (de unde le-a moştenit, probabil, şi fiica mea, Luana, care a aprofundat ştiinţele orientale), cît şi la soţia mea (care, printre altele, a prevăzut atentatele de la 11 septembrie 2001, cu cîteva ore înainte de producerea lor!). Revenind la „semnele” pe care ni le dă Gabriela, de dincolo de moarte, sînt convins că acestea nu sînt coincidenţe, ori plăsmuriri ale imaginaţiei, ci o confirmare a teoriei că există comunicare între lumea de aici şi lumea de „dincolo“.

Anunțuri
Categorii: Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: