RESTITUIRI: Petre Țurlea – ”Patrioții trebuie să fie solidari” (2005)

220px-PetreŢurleaExpresia din titlul acestui articol este şi concluzia ce am trăit-o în urma lecturii volumului „Naţiunea, eterna iubire…”, pe care mi l-a dăruit cu amabilitatea-i atît de cunoscută, autorul selecţiei textelor şi al studiului introductiv, dl. Vlad Hogea. Volumul trebuie citit. Cu toată concluzia de mai sus, încep această prezentare cu exprimarea unei surprinderi, care poate fi interpretată şi ca o critică. O regulă generală în publicarea volumelor de documentare, texte, corespondenţă, este aceea a respectării criteriului cronologic în ordonarea materialelor. Or, în cartea de faţă se începe cu un text al lui Nicolae Iorga, din perioada interbelică, pentru ca apoi să fie reproduse texte ale unor autori de secol XIX. Criteriul cronologic nu este doar o cutumă; folosirea lui poate sublinia evoluţia în timp a gîndirii naţionaliste, de la 1848, Iorga fiind o încununare a acestei gîndiri; tot ce s-a scris după el reprezintă doar nuanţe. Procesul de formare a Naţiunii Române se consideră încheiat la jumătatea secolului al XIX-lea. De aici pînă la primul război mondial, adevăraţii patrioţi, care iubeau această naţiune, şi-au manifestat sentimentele acţionînd pentru crearea României Mici, în 1859, pentru obţinerea independenţei în 1877, pentru întregirea Dobrogei, în 1913, pentru înfăptuirea României Mari, în 1918 şi, în general, pentru modernizarea României. În perioada interbelică s-a acţionat pentru consolidarea Statului unitar, iar după al doilea război mondial, pentru menţinerea a ceea ce se putea, în condiţiile tendinţelor acaparatoare sovietice şi maghiare. Astăzi, lupta naţionaliştilor se dă mai mult cu inamicii interni ai Statului Român – unii chiar români. Volumul alcătuit de dl. Vlad Hogea subliniază, în linii mari, aceste etape reflectate în gîndirea unora dintre cele mai importante personalităţi româneşti care au întreţinut iubirea de Neam: Iorga, Kogălniceanu, Bălcescu, Bărnuţiu, Haşdeu, Brătianu, Xenopol, Eminescu, Popovici, Pârvan, Murăraşu, Goga, Ionescu, Eliade, Rădulescu-Motru, Crainic, Titulescu, Veverca, Călinescu, Lăncrănjan. Ceea ce au scris şi au spus aceşti oameni s-a întipărit foarte adînc în conştiinţa contemporanilor lor, le-a întărit nădejdea în atingerea marilor deziderate naţionale, i-a pregătit sufleteşte pentru jertfa cerută de drumul spre ele. Iată un exemplu al felului cum, la început de secol XX, era perceput în societatea românească naţionalismul lui N. Iorga. În anul 1906, învăţătorul muscelean Ion Mihalache, viitorul mare om politic, îi scria istoricului: „Domnule Neculai Iorga, ca orice creştin, îmi am şi eu sfinţii mei creştini. Dar, ca orice român, îmi am şi sfinţii mei români. În săraca mea colibă ţărănească, sufletul meu se îmbogăţeşte cînd privesc în peretele de la răsărit chipul lui Christos înconjurat de apostolii săi români: Ştefan, Mihai, Tudor, Cuza, Kogălniceanu, Dobrescu-Argeş, Haret; şi al evangheliştilor români: Eminescu, Creangă, Coşbuc, pe lîngă care mi se zugrăvesc acum încă două din cele mai mîndre icoane ale Neamului meu: Goga şi Neculai Iorga. Mă lăsaţi şi pe mine, un modest dascăl de sat, să-mi apropii inima mea de a domniei-voastre şi să vă aduc prinosul dragostei care clocoteşte în sufletul meu – azi, la o zi sfîntă, mare?” Iorga a fost unul dintre făuritorii Marii Uniri din 1918, tocmai datorită faptului că el a contribuit major la formarea conştiinţei de Neam, la consolidarea dragostei de Ţară, la crearea sentimentului larg că Unirea se poate face chiar de către acea generaţie. Ca urmare, el a devenit idolul acelei generaţii mai tîrziu, chiar dacă „iorghiştii” s-au antrenat în viaţa tuturor partidelor politice din România, sămînţa de iubire de Neam implantată de marele istoric a rămas să le călăuzească paşii. În momentul cînd a fost ales preşedinte al Senatului României, la 9 iunie 1939, Nicolae Iorga spunea „Recunosc printre mulţi dintre dvs. pe foştii mei elevi de odinioară. (Aplauze) Acea tînără generaţie de la 1906 – anul revoluţiei în domeniul moral – şi de la 1907 – anul revoluţionar nu prin noi, dar puţintel şi prin ideile noastre, în domeniul material şi social… Este o bucurie pentru mine să revăd pe tinerii de atunci… cu ideile lor de atunci şi cu crezul lor de la 1906 şi 1907, aici în Parlament. (Aplauze prelungite) Este o biruinţă nu numai pentru dînşii; este o biruinţă pentru întreaga generaţie căreia îi aparţin”. Citind textele adunate de dl. Vlad Hogea, ne putem întreba cîte din ele mai sînt şi azi actuale? De exemplu, Eminescu, p. 81, scria „De maghiari nu ne-am temut niciodată. Ei sînt prea barbari, pentru a ne putea înghiţi”. În condiţiile de astăzi, ceea ce spunea Eminescu acum peste o sută de ani, exprimă doar un adevăr relativ. După exemplul Kosovo (unde nici sîrbii nu se temeau de albanezii permanent agresivi), factorul internaţional s-a dovedit a putea fi decisiv, cu toată vitejia unui popor şi cu toată dreptatea lui. Iar factorul politic intern ne-a defavorizat permanent, după 1989, în raport cu tendinţele agresivităţii ungureşti; aceasta datorită alianţelor încheiate de către partidele româneşti, (cu excepţia PRM) cu UDMR, dîndu-i acestuia tot ce a cerut. Acestea au şubrezit edificiul naţional, fapt de care maghiarii pot profita decisiv. Aşadar, să nu ne temem, cum ne îndemna Eminescu? Nu! Dar, să ne pregătim cu calm şi fermitate pentru orice împrejurare. Şi, în primul rînd, să ne pregătim sufleteşte, prin sădirea în noi, şi în întreaga noastră generaţie, a dragostei adevărate de Neam. Pentru atingerea acestui ţel, privirea spre trecut – şi prin cărţi ca aceea a d-lui Vlad Hogea – este absolut necesară.

Din  toată cartea răzbate o idee esenţială şi pentru cei de astăzi: cei cu dragoste de Ţară trebuie să fie adepţii deplinei solidarităţi pentru binele Patriei. Oamenii, oricît de mari personalităţi ar fi, dispar. Patria, însă, trebuie să fie veşnică. Este, cred, cel mai important îndemn cu care rămîi citind această carte.

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită, Restituiri, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: