VLAD HOGEA: ”Consum, deci exist”

vlad-hogea-4-mic“Clientul are întotdeauna dreptate.” Am auzit fraza asta de nenumărate ori, dar unii încă se prefac că nu o înţeleg. Corporaţiile (sau, mă rog, mulţi dintre furnizorii de bunuri şi servicii de pe piaţa românească) au, mai degrabă, interesul de a-i dezinforma, decât de a-i informa pe consumatori. Citim pe conservă, cu litere de-o şchioapă, “ficat de gâscă”, dar pe etichetă, cu scriere minusculă, cei mai cercetători dintre noi află că gâsca abia dacă reprezintă 20% din conţinut, iar restul e de porc. Iei o sticlă de “suc de portocale”, dar afli că de portocale sunt doar: aroma, conservanţii şi coloranţii, iar fructul figurează cu numele şi atât. Vrei să cumperi în “X rate fără dobândă” (cum te-au intoxicat reclamele agresive), dar, după ce pui întrebările de rigoare, constaţi că plăteşti dobânda aferentă cardului tău de credit, mai puţin în situaţia în care acoperi descoperirea în perioada de graţie (adică te întorci de unde ai plecat, pentru că oricum aşa funcţiona, şi până acum, mecanismul plăţilor tale datorate pe card).
Vrei să pleci în excursie atras de peisajele formidabile din broşura de prezentare şi de preţul prietenos, însă socoteala de acasă ţi se strică instantaneu când agentul te pune să dai bani pentru o găleată de cheltuieli suplimentare, neincluse în scorul cu “99” la sfârşit ,pe care operatorul de turism îl aruncase, iniţial, la derută, ca să-ţi capteze atenţia. Micii care sfârâie pe grătarul din colţ sunt făcuţi dintr-o tocătură suspectă, iar ciorba de la cantină fierbe în cazanul de rufe. Copiii care butonează telecomanda televizorului sunt asaltaţi cu un cocktail exploziv de violenţă şi pornografie (cu care erau deja familiarizaţi de pe Internet şi din jocurile video), iar conţinutul informative şi intelectual (“quality”) este storcit de tabloidizarea care a măcelărit presa scrisă şi a bălţat canalele TV.
Dacă faci reclamaţii la sursa care ţi-a dat un produs defect sau necorespunzător, eşti tratat, în multe cazuri, ca un procesoman isteric, bun de aruncat, o dată cu petiţia lui, la tomberonul din dosul hypermarketului. Societăţile de asigurări te pun să completezi un munte de documente şi să faci pe detectivul particular ca să aduci dovezi peste dovezi, până se îndură de tine, ca să-ţi deconteze nu-ştiu-ce mărunţiş. Statul însuşi, când e vorba să ia, o face cu amândouă mâinile, iar când trebuie să dea, te poartă prin cotloanele birocraţiei (doar-doar ţi s-o acri pe parcurs şi vei renunţa la demersuri).
Şi, atunci, ce mai rămâne din această sintagmă – “drepturile consumatorilor”? O utopie pe care unii (puşi, întrucâtva, contra curentului) încearcă (şi bine fac!) s-o transforme în realitate. Dar, până consumatorii din România vor fi protejaţi aşa cum se cuvine, va mai trece, din păcate, ceva vreme.

(Editorial reprodus din revista “BUSINESS POINT”)

Anunțuri
Categorii: Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: