VLAD HOGEA: ”EUROPA – LA PICIOARELE ANGELEI MERKEL!”

Dominația germană asupra Europei devine la fel de apăsătoare ca în vremea cancelarului Bismarck. Punctele de vedere ale Angelei Merkel în legătură cu renunțarea la suveranitatea națională de către statele membre UE au fost preluate cu conștiinciozitate de către însuși președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. În recentul discurs despre Starea Uniunii, rostit în plenul Parlamentului European, acesta a declarat ritos: ”FEDERAŢIE A STATELOR NAŢIUNE: acesta este orizontul nostru politic. Fac apel la o Federaţie a Statelor Naţiune! Nu un SUPERSTAT, ci o Federaţie care să poată să se bazeze pe o mutualizare a suveranităţii prin care fiecare cetăţean este mai bine echipat şi apărat. O suveranitate în comun înseamnă mai multă putere, nu mai puţină. Într-un moment de turbulenţă ar fi o greşeală să lăsăm apărarea naţiunilor la mâna populiştilor sau la nivel naţional. Această Federaţie a Statelor Naţiune va cere, în final, un nou tratat”.
Mie, ca om atașat valorilor naționale, sintagme precum: ”mutualizare a suveranității” ori ”suveranitate în comun” mi se par ambigue, aluzive și, ultimamente, periculoase. Eu cred într-o Europă a Națiunilor, nu într-o Europă federală sau confederală. Vocea românească se aude, și așa, prea slab în cadrul Uniunii Europene. Dacă se ajunge la federalizare, riscăm să devenim o ”gubernie” sau un ”pașalâc”. Să fim piață de desfacere, furnizor de forță de muncă ieftină și masă de aplaudaci la reuniunile comunitare – ne-am cam săturat.
În lucrarea mea ”Europa Secretă” (Ed. Business Adviser, 2011), am prezentat pe larg contextul și dedesubturile fondării construcției europene, pe scheletul franco-german. Acum, după mai bine de o jumătate de veac de la Tratatele de la Paris și Roma, Germania reunificată își reafirmă vocația imperială. Angela Merkel se vizează (sau se visează!) un fel de Bismarck. La picioarele sale ar trebui să cadă, în prosternare, țări și popoare, spre a primi binecuvântarea laică și indicațiile prețioase ale noului Cancelar de Fier.
România ar putea (sau nu!) să se înscrie cu umilință în rândul sateliților Germaniei Mari. Nu ar fi pentru prima oară în istorie. Personal, orice aservire îmi repugnă, indiferent de noile forme de vasalitate. Ceea ce se aude în Parlamentul European, de la înălțimea președintelui Comisiei Europene, este mai mult decât o avertizare. Este ”expunerea de motive” a unui nou Tratat European. O fi bine, o fi rău – vom vedea în următorii ani. Cert este că, acum, Europa Unită traversează cea mai profundă criză din istoria sa. Important rămâne, peste toate, destinul românesc. Dacă vom sta, ca până acum, la masa săracilor (ca rude nedorite și păcătoase!), ori ne vom muta, în sfârșit, acolo unde ne este locul – depinde și de clasa noastră politică.
Partidele vechi au fost tributare vechilor mentalități de închinare către Înalta Poartă. Cred că avem datoria și misiunea de a introduce în politica internă și externă a României infuzia de demnitate națională care ne lipsește de foarte multă vreme.

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Politică - Partidul România Unită | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: