”NASTRATIN ŞI MORTUL FĂRĂ CĂCIULĂ” (de ADRIAN MĂRĂCINEANU)

Iarna anului 1985 a fost una geroasă. Sigur că fenomenul meteo pomenit nu i-a împiedicat pe Nastratin, Ilie, Nicu şi Puiu să se vadă la Restaurantul Nord de două ori pe săptămână (marţea şi joia) pentru libaţiunile devenite deja tradiţionale. După ţuica fiartă de la început, alături de măsline, brânză şi salam, se trecea fie la friptura de porc cu cartofi prăjiţi, fie la peşte oceanic congelat (pe grătar sau la cuptor), cu garnitură de cartofi natur. Să nu uit: ”Jidvei” la trei sferturi, apă minerală şi nechezol. Alte preferinţe puteai să ai, da’ nu şi opţiuni. Dacă nu înţelegeţi, mai citiţi o dată anul.

Când se trecu la şpriţ, au început povestirea ultimelor evenimente, bârfe, comentarii spotive, etc. Întâi pe rând, apoi pe secţiuni, iar spre final, toţi în acelaşi timp, aşa încât Ilie dădea semnalul de retragere, cu puţin înaite ca nea Matei, şeful de sală (ce purta şi-un mai de şniţele la curea), să anunţe ora închiderii. La 22:00. Fără ”vă rog”. Dacă n-aţi înţeles de ce ora 22:00, atunci – repet – mai citiţi o dată anul.

– Băi fraţilor, zise Puiu. Voi îl ştiţi pă cumnatu’ meu, Sandu. I-auziţi ce-a păţit: ieşise la unşpe de la schimbu’ doi şi drumul lui către casa trece pe lângă gardul cimitirului Bolovani. Gard înalt din cinci plăci prefabricate din beton.

– Îl ştim, zice Nastratin. Spune mai departe.

Acu’ tre’ să vă zic că Puiu nu era un povestitor grozav şi ceilalţi l-ascultau mai mult din simpatie decât din interes.

– Mă, şi cum mergea strâns în cojocul făcut din blană oilor lu’socra’meu…

– Păi, tu d-aia ai pufoaica de fâs, că nu te-nțelegi cu socru’, spuse Nicu….

– Ba cu soacră-sa, zise Nastratin, hâtru.

– Hai băi, lăsaţi-l să termine!

-… cu mustăţile apretate dă ger şi căciula brumarie îndesată pă sprâncene şi mâinile-n buzunare, numa’ ce aude o voce de-asupra gardului: ”M-ai îngropat fără căciulă pă geru’ ăsta, futu-ţi soarele mă-tii!”… În acelaşi timp, o mână cât un capac dă veceu îi tufli brumăria pă ochi, apoi, într-o fracţiune dă secundă, nene, dispăru cu căciulă cu tot!

– Unde, mă? întrebă Nicu.

– Păi, în cimitir. Că doar nu s-o fi ridicat la ceruri! îl apostrofă Nastratin.

La care Nicu, zis Frankenstein (Monstrul, nu Profesorul – privitorii de la ”Filmul sau Viaţa?” ştiu ei…):

– Mamă, io-l rupeam! Săream gardu’, îl fărâmam, îl frângeam pă gleznă şi dă beregata-l duceam la Miliţie!

– Taci, mă, viteazule! Eşti şi ager la o sută douăj’ dă chintale ale tale şi-un metru optze’s’cinci…

Istoria cu mortul îngropat fără căciulă s-a încheiat la următoarea întâlnire, când Nastratin, cel mai hâtru şi bun farseur dintre toţi, a aranjat cu un ţigănuş (acum rrom) din zonă, să-l aştepte pe Nicu la ieşirea din restaurant, oferindu-i protecţie şi şaptezeci de lei când se va întoarce cu căciula de astrahan negru a lui Frankenstein.

Planul a decurs perfect: la ieşire, nea Matei l-a mai ţinut un pic de vorbă pe Nicu (la sugestia lui Nastratin, normal) până cad cei trei s-au depărtat. Urmau să-l aştepte-n parcul din apropiere pe Gabi Magiun (aşa-l ştiau pe rrom) care aducea căciula şi primea recompensa. ”Surpriza” l-a aşteptat pe Nicu deasupra terasei restaurantului. Plină, la vremea aia, doar de zăpadă ce căzuse. Înălţimea posesorului de căciulă l-a făcut pe Gabi să nu s-aplece prea mult. În cinci secunde traversase terasa, a sărit prin spatele restaurantului şi-a tăiat-o către parc.

Nicu, n-a apucat măcar să icnească, atunci când, de surpriză, a alunecat şi a căzut cu ditamai popoul de zăpadă îngheţat. Întâlnirea următoare a început sub nişte priviri strâmbe şi iscoditoare aruncate de Nicu celorlalţi, dar mai ales lui Nastratin, de parcă ar fi bănuit ceva. Însă toată masa s-a prăbuşit de râs, când Ilie i-a admirat, cu nevinovaţia-i prefăcută, şapca de blană sintetică, semănând cu o gogoaşă enormă, pe care Nicu n-o mai purtase de trei ierni. Nastratin a scos apoi căciula de astrahan. A fost înapoiată păgubaşului lăudăros contra sumei de şaptezeci de lei şi costul consumaţiei din acea seară. Nea Matei s-a ales şi el cu ”cinzeci” de coniac ”Ovidiu”.

(Text publicat în revista ”NASTRATIN” nr. 14, 5-11 septembrie 2011)

Anunțuri
Categorii: ”Nastratin”, Caricaturi | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: