”SĂPTĂMÂNA NEBUNILOR” (de VLAD HOGEA) – ”NASTRATIN” NR. 11

Nastratin se pomeni, a doua zi consecutiv, cu un intrus în casă (deși nu locuia la parter, ci la etajul 5!). Cotoiul din vecini (un British Short Hair Blue – semănând leit cu acela din reclamele la mâncare pentru pisici) sărea din balcon în balcon, intrând apoi pe ușa de la bucătărie (care rămânea veșnic deschisă). Era bine îngrijit și cu moralul ridicat, dar în căutare de senzații tari. Nastratin încercă (fără succes!) să-l hrănească cu somon afumat, se jucă cu el, după care îl evacuă pe palier și se puse pe citit presa.

Află dintr-o gazetă de scandal că Pepe (vai, nu știți cine e Pepe?!) făcuse o declarație șocantă și definitivă: ”Îmi e rușine că Oana a fost soția mea!”. Era vorba, evident, despre fosta iubită a lui Cove și actuala pasageră clandestină pe traseul Tudy – Mirco Maschio (”un patetic cu puța mică”, cu care se întreținuse cordial, două nopți la rând, într-un hotel din Amzei) – Manyx (fiul vrăjitoarei Brățara, din Mogoșoaia).

Nastratin strâmbă din nas și trecu la Delia Matache, care se confesa că lucrul cel mai îndrăzneț pe care îl făcuse fusese să cânte la Strehaia. Își imagină (cu ochii minții) scena – dizeuza falsând printre turnulețe – așa că fu tentat să treacă rapid la Andreea Marin, numai că aceasta era certată sever pentru că ”celulita se află chiar pe picioarele Zânei, dându-i pielii un aspect de omletă”. În plus, sânii vedetei se văd ”complet aplatizați”! Ce tragedie…

Nastratin se abținu să nu verse, dar nici următoarea veste nu fu de natură să-i schimbe starea de spirit: Iulia Vântur făcuse o pasiune pentru best-sellerul american ”Eat. Pray. Love”, de Elizabeth Gilbert. Nastratin nu citise cartea, dar văzuse filmul (cu Julia Roberts și Javier Bardem), pe care îl calificase instantaneu drept o porcărie sulfuroasă.

În fine, o revistă glossy îi aducea la cunoștință că ”Andreea Belba, o celebră fată de oraș” (Nastratin era și el orășean, dar nu auzise în viața lui de ființa asta!), lansase prima ei carte – ”Epifaniile iubirii”. Cică ”i-a venit ideea și inspirația să scrie pe o plajă din Monaco. (…) Nu a lucrat foarte mult la carte, fiind destul de ocupată și călătorind mai tot timpul. Între America, Paris, Milano, St. Tropez, Andreea s-a gândit să arate lumii că o fată de oraș, din România, poate să descrie țara asta cu arhitextură deosebită, cu muzee excepționale și clădiri interesante”. Nastratin se întrebă: oare câte muzee (excepționale sau nu!) vizitase fata asta în scurtul ei trecut, comparativ cu numărul de cluburi și disco-baruri în care își făcea veacul?!

Dădu din cap a dojană și trecu la un hebdomadar satiric, în care citi că exalatatul Csibi Barna (aflat încă în libertate) îl considera ”criminal” pe Avram Iancu (care, chipurile, comise un genocid în timpul revoluției pașoptiste!): ”Există liste despre victimele masacrelor. (…) E vorba despre măcelurile comise de moți. Avram Iancu are statui peste tot. (…) E aberant”. Nastratin mai citi o dată, și tot nu-i veni să-și creadă ochilor…

Ajunse la un raport al Curții de Conturi, din care reieșea că în registrele de evidență operativă ale Muzeului Filatelic Național nu fuseseră înregistrate 668 de timbre foarte valoroase, din faimoasele emisiuni ”Cap de Bour” și ”Principatele Unite”. În legătură cu stocul actual (rezultat prin înlocuirea mărcilor poștale autentice cu altele contrafăcute), expertul internațional Fritz Heimbuchler afirma că nu mai puțin de 569 de timbre ”Cap de Bour” aflate în posesia autorităților române sunt falsuri ordinare!

În vremea asta, televiziunile de știri titrau de zor despre revenirea crizei mondiale, citându-i pe cei de la ”Wall Street Journal”: ”Problema nu mai este lipsa de lichidităţi – companiile americane stau cu teancuri record de bani la saltea. Datoriile companiilor şi ale cetăţenilor nu sunt ieşite din comun. Problema reală este o lipsă cronică de încredere din partea actorilor financiari, atât între ei, cât şi faţă de abilitatea guvernelor de a reporni creşterea economică. Armele din 2008 nu mai funcţionează acum”.

În Marea Britanie (la Londra, Liverpool, Manchester și Birmingham) continuau luptele de stradă, între forțele de ordine și bandele de huligani, infractori și anarhiști. Plictisit, Nastratin puse ziarele pe noptieră, închise televizorul și adormi oarecum împăcat cu sine. Ațipi, dar, peste câteva minute, îl trezi mieunatul motanului străin, întors pe balconul de la bucătărie. Îi dădu drumul în casă și se culcă la loc. Adormi cu gândul la timbrele falsificate și la celulita Andreei Marin.

(Text publicat în revista ”NASTRATIN” nr. 11, 15-21 august 2011)

 

Anunțuri
Categorii: ”Nastratin”, Caricaturi | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: