OLIMPIAN UNGHEREA: ”Sindromul străzilor bolnave”

Strada este un teritoriu citadin care ne cuprinde pe toți, în mod egal. Ni se dăruiește, cu altruism, în mod egal. Numai pe stradă, suntem cu adevărat egali între noi, pentru că strada este deopotrivă a nimănui și a tuturor. Egalitatea noastră în fața lui Dumnezeu, ca și în fața Justiției, este mai degrabă speranță. Năzuire. Aspirație. Rareori se împlinește. Astfel încât, singura certitudine rămâne strada. Abia în imperiul nesfârșit al străzilor, ne regăsim măsura egală cu noi înșine. Abia pe câmpurile misterioase ale străzilor, spiritual egalității capătă aripipile desăvârșirii. Strada ne strânge, pe toți, la pieptul ei generos, în mod egal. Suverani și cerșetori. Fețe bisericești și asasini. Miniștri și popor de rând. Urâți și frumoși. Săraci și bogați. Păcătoși și neprihăniți. Strada ne absoarbe în unuversul ei, fără priorități. Fără privilrgii și favoritisme. Strada nu are preferințe. Strada nu știe să mintă. Strada nu trișează niciodată. Cu o singură condiție: să nu fie atinsă de aripa malefică a violenței. Violența, ca mizerie. Violența, ca nepăsare. Violența, ca prostie. Violența, ca sfidare a bunului sumț. Violența, ca sindrom al străzilor bolnave.

Într-o pădure de străzi bolnave, nu vei fi niciodată egal cu semenii tăi. Dincolo de ușa casei tale, dacă străzile sunt bolnave, te așteaptă haosul, inegalitatea, părtinirea, otrava invidiei. Urâțenia lumii. Privește zidurile și ferestrele cetății tale, peste care sunt răstignite hectare întregi de reclame stridente, hidoase și calpe. Sunt zugrăvite sloganuri agresive și agramate. Privește mai atent, în jurul tău: trotuare imunde, adevărate latrine pentru căței simandicoși, ținuți în lesă de către stăpâni nesimțiți; pietoni gălăgioși, turbulenți și murdari; tarabele din tablă ruginita, așezate pe la răspântii, ca niște libărci care ne violează privirea; cârduri apocaliptice de mașini care degajă un fum gros și sufocant, însoțit de corul claxoanelor turbate; auzi vaierul cerșetorilor? Dar țipetele guturale ale spălătorilor de parbriz? Ai ratat cumva înjurătura unui huligan? Nu-i nimic, peste exact un minut, vei auzi altele și mai noroioase. Admiră sindromul străzilor bolnave: fațadele clădirilor atinse de lepră; ferestrele hârbuite ale vitrinelor de mahala; drumurile desfundate de la periferia cetății; cârciumi sordide, înfipte în coasta cartierelor paupere; zăbrelele ca de pușcărie, de la parterul blocurilor; căutători anonimi, printre gunoaiele patriei; mățăraia de fire electrice care atârnă, printre pomi, ca niște viscere oribile…

Sindromul străzilor bolnave este devastator. Lasă, în urma lui, un pustiu de gânduri negre. Aerul zilelor noastre devine trist. Aerul nopților, și mai trist. Egalitatea dintre noi a dispărut de mult, ca o himeră. În fața mizeriei, nu mai suntem egali. Nepăsarea  oamenilor împarte egalitatea în felii subțiri, tot mai subțiri, date pe sub mâna peșcheșului. Străzile bolnave, din cetatea noastră, ne adulmecă precum o haită de lupi. Mușcătura lor e adâncă și despică lumea, cum spunea Poetul în timpuri la fal de triste: ”În smintiți și în mișei”…

În fața demolării unui monument, a unei case memoriale, a unui palat istoric, egalitatea noastră se face țăndări: unii plâng de neputință, alții înjură cu obidă, iar câțiva șmecheri surâd victorioși pe sub mustața corupției. În fața unui bulevard hărtănit de escavatoare, după ce, cu doar trei zile în urmă, abia fusese asfaltat, praful s-a ales de spiritul egalității noastre: unii plătesc ca proștii, alții încasează sub nasul proștilor.

     Te chem alături de mine – frate al meu, Cititorule – să încercăm să ne vindecăm străzile bolnave. Să fim cinstiți cu noi înșine și cu străzile noastre. Să nu le lăsăm să mai fie pângărite, murdărite, să nu le mai asediem cu gesturi urâte. Nici cu ură. Ci cu iubire. Pentru că, dacă iubire nu e… știe toată lumea finalul acestui dicton. Restul e tăcere. Știi ce tristă e tăcerea gândurilor?

(Text publicat în revista ”BUSINESS POINT” nr. 61, iulie 2011)


Anunțuri
Categorii: Naționalism | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: