”CANALIA” (de Horațiu Șerb)

Motto: „M-am săturat de lichele, daţi-mi o canalie!” (Victor Eftimiu)

Când te aşezi la masa de scris, te încearcă un sentiment de neîncredere şi uşoară depresie sufletească. Purtat în suflet şi nemărturisit, este o povară. Aşternut pe hârtie şi liniat în coloanele ziarului, el este un semn de întrebare. Câţi te vor citi, câţi vor înţelege tot zbuciumul închis în litera tiparului, cine va înţelege sensul şi cine va trăi, intens, clipa în care a fost conceput? L-ai scris într-un târziu de noapte, singur, desprins de lume, departe de ritmurile suburbane ale manelelor, departe de otrava paharului şi a petrecerilor exotice. Un semn de întrebare, un stilou şi un vraf de coli albe, azi un computer. Scrii. Pentru oameni, pentru lume şi pentru tine. Şi – vrând, nevrând – şi pentru canalie. Ştiu, se va spune că articolul este impertinent şi juvenil. Exagerat şi nemăsurat. (Aşa se spune, în general despre adevăruri). Şi totuşi îl scriu. Pentru că am descifrat, în spovedania mută a unor priviri, o durere fără margini, întinsă aşa, peste o întreagă viaţă, din cauza unei canalii.

Canalia? Este o specie băloasă şi infectă de reptilă umană, care scuipă respingător patimi şi bestialităţi insaţiabile. Omul viperă, şarpele veninos, care se încolăceşte linguşitor în jurul oamenilor de bine, muşcând, în revărsări de otravă, din cinstea altuia. Canalia bipedă este mai periculoasă decât fiara patrupedă. Ea are la îndemână un creier specializat şi direcţionat spre pofte şi câştig, tentacule perverse şi dispune de tehnica unor metode de teatralism derutant. În catalogul manifestărilor omeneşti, veţi găsi termeni caracteristici pentru nenumăratele categorii ale „canalismului” cotidian: „canalie idealistă”, „canalie cu platoşă”, „canalie model”. Canalia, în unduiri de larvă, secretând nervoase umidităţi de bale, a pus obstacole în faţa oamenilor de caracter şi sădeşte deprimare în sufletul oamenilor de bine. Canalia este spiritul ucigaş al tuturor acţiunilor mari. Se zbate mereu în nelegiuire, şantaj de toate nuanţele, atmosferă de corupţie şi şpagă. Banul şi materia, unica lozincă în viaţă. Animalul acesta biped a fost şi este alcătuit numai din atribute de lichelism şi cameleonism în toate domeniile. Din nefericire pentru noi, canalia ştie uneori să domine şi să uzurpe situaţiile altora. Se plasează, lipsită de cel mai elementar bun-simţ, în fruntea flancului, dând lecţii de onoare şi demnitate unei ţări întregi. Sfârşitul canaliei este lamentabil, tragic şi ridicol, în acelaşi timp. Se pierde în anonimatul dezgustului unanim şi se spânzură de stâlpul dispreţului public.

P. S. – Omul integru şi de caracter calcă, senin şi nepăsător, peste zvârcolirile de şubrezenie intelectuală şi morală ale canaliei. Înainte de încheiere, trebuie să vă spun că voi reedita an de an acest articol, şi mi se va părea veşnic actual.

HORAŢIU ŞERB

         (noiembrie 2004)

P. P. S. – Nu am reuşit să-l reeditez an de an, o fac acum după aproape şapte ani, şi mi se pare la fel de actual cum mi se va părea şi peste 107 ani. Sper să-i prind…  şi canalia nu!

(Text publicat în revista ”NASTRATIN” nr. 2; martie 2011)

Anunțuri
Categorii: ”Nastratin”, Caricaturi, Restituiri | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: