”NASTRATIN” a uimit o Românie încremenită în proiect. Singura revistă de pamflet (inter)urban și caricatură de brand trece din mână-n mână (dar nu ”până-n fund, la taxatoare!”), ca o halcă de carne macră, vândută pe sub tejghea, la sfârșitul anilor ‘80. Am văzut cu ochii mei oameni care ascundeau, cu gesturi furișate și complice, câteva exemplare sub braț, ca să le ducă la neveste, la neamuri sau la prieteni. Am perceput un ”CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE!”, care stătea pe buzele tuturor. Căci ”NASTRATIN”, cel care le înseninase ziua, este unic și surprinzător într-o societate searbădă și blazată.
Pe prima pagină a numărului 1, trona însuși Mihai Viteazu, care profețea, avant la lettre: ”Simt c-o să-mi pierd capul după revista asta!”… De bună seamă, că la numărul 2, alegoria grafică nu avea cum să-i aibă ca protagoniști pe alți domnitori (Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân etc.), pentru că ar fi fost concurență neloială. Așa că am ales personajele din ”Miorița”: protagonista, alături de cei trei ciobani (dintre care unul citește ”NASTRATIN”). De asemenea, în pagina 15, veți găsi un El și o Ea care fac dragoste. Timpul fiind o resursă extrem de limitată în epoca pe care o trăim, bărbatul nu se poate abține să citească (în timp ce copulează!) revista ”NASTRATIN”. Iar satisfacția pe care i-o dă lectura e cel puțin la fel de mare precum cea erotică, drept pentru care exclamă, în orgasmicitatea lui duală: ”Mamă, ce bună e!”… Cei doi, chiar puși într-o situație cu totul specială, nu sunt despuiați, nu-și exhibă părțile ”esențiale” – ca în tabloidele, revistele glossy sau talk-show-urile de portjartier ale generației de Dorobanți.
Din păcate, contextul istorico-politic și socio-economic a făcut ca presa (inclusiv cea de satiră și umor!) de după 1989 să fie din ce în ce mai proastă, mai nesănătoasă, mai vulgară, mai toxică. Pe scurt: carne înecată în osânză, care se lasă greu la stomac, e nedigerabilă și aducătoare de boli cronice. Acum, odată cu ”NASTRATIN”, românii au, din nou, parte de carne macră. Cititorii nu vor mai fi nevoiți să se șteargă, sistematic, de grăsime, la colțurile gurii. Și nici nu-și vor mai păta cămășile de untură. Avem marfă proaspătă și bună. Umor de calitate. Publicitate neconvențională. Și îi salutăm cu compasiune, din mersul trenului, pe ”colegii de breaslă” a căror marfă putrezită mucegăiește în galantare.
(Text publicat în revista ”NASTRATIN”, nr. 2, martie 2011 – http://www.nastratin.ro)
VLAD HOGEA 