RESTITUIRI: Vlad Hogea, „Filmul despre ceangăi falsifică realităţile româneşti” (februarie 2006)

Am mers, acum 3 săptămîni, la „vizionarea“ organizată, în incinta Parlamentului European, de euro-deputatul maghiar din PPE Gyorgy Schopflin (membru al FIDESZ – formaţiunea politică a şovinului Viktor Orban). La intrarea în sala de proiecţie, ni s-au înmînat mai multe materiale anti-româneşti, printre care şi o hartă a „teritoriilor locuite de secui şi ceangăi“ („Szekely es Csangofold“). Nu mică mi-a fost mirarea să constat că oraşul meu, Iaşi, se numeşte, de fapt, „Jaszvasar“, iar locuitorii sînt „ceangăi maghiari“, de religie catolică! O pată mov se lăţise peste „dulcele tîrg al Ieşilor“ (semn că noi, cei 400.000 de români ortodocşi de acolo, pieriserăm subit, prin extincţie, lăsînd loc unei… puternice comunităţi maghiare), dar şi peste Botoşani („Botosan“), Suceava („Szucsava“), Piatra Neamţ („Karacsonko“), Bacău („Bako“), Vaslui („Vaszlo“), Focşani („Foksany“), Galaţi („Galac“) etc. Cît despre judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, ele erau separate de restul ţării printr-o linie albă, deoarece formează, cică, „Ţara Secuilor“ („Szekelyfold“)! Poate că autorităţile române ar trebui să-i întrebe de sănătate pe cei care au făcut această hartă mîrşavă – Retvari Laszlo şi Hajdu-Moharos Jozsef – în numele „Asociaţiei Ceangăilor Maghiari din Moldova“. Dar, să ne întoarcem la film, despre care realizatoarea, Zsofia Vitezy, pretindea că a fost doar montat de ea, în vreme ce imaginile brute ar fi fost captate, cu camera de luat vederi, chiar de copiii ceangăi care apar în documentar. O minciună sfruntată. La o privire atentă, se observă că unele secvenţe sînt filmate nu cu una, ci cu două camere, simultan, din unghiuri diferite, iar calitatea înregistrării este una profesională, ceea ce arată: 1) că nu s-a folosit o aparatură de amatori, ci, probabil, BETA CAM, sau chiar echipamente tehnice din cinematografie; 2) cu excepţia cîtorva cadre scurte, restul peliculei a fost filmată de cameramani profesionişti. De fapt, aşa-zisul „documentar“ (sau „document“ – pentru că sunetul e „sincron“, fără comentarii din off, adăugate în faza de post-procesare) reprezintă o făcătură ordinară, de la un cap la altul. Premiza de la care se pleacă („ceangăii sînt maghiari“) fiind falsă, concluzia nu poate fi decît la fel de falsă. Afirmaţia conform căreia în România trăiesc 60.000-70.000 de ceangăi vorbitori de limbă maghiară este aberantă. La recensămîntul din 1992, au fost înregistraţi 2.062 de ceangăi, iar la cel din 2002 – 1.266. Dintre aceştia, majoritatea au declarat că limba lor maternă este cea română. În disperare de cauză, lobby-ul maghiar a preparat o reţetă pentru dezinformarea comunităţii internaţionale (este al doilea demers important, după cel de la Consiliul Europei, din 2001, cînd, la iniţiativa deputatei finlandeze Tytti Isohookana-Asunmaa, s-a adoptat un Raport plin de inepţii cu privire la „minoritatea culturală a ceangăilor din România“). Iată cum se face totul ca la carte! Se ia o localitate mică, Puştina, din judeţul Bacău, şi se deşiră tot felul de poveşti de adormit copiii. Cazul e cunoscut, şi nu prea. Acum cîtva timp, o oarecare Asociaţie „Sf. Ştefan“ a solicitat Bisericii Catolice ca, în respectivul cătun, slujbele să fie oficiate în limba maghiară. Numai că însuşi episcopul romano-catolic de Iaşi, Petru Gherghel, s-a pronunţat ferm împotriva unei asemenea soluţii, replicînd (pe bună dreptate!) că ceangăii nu sînt unguri, ci români maghiarizaţi. Acum, chestiunea „persecuţiei religioase“ este readusă în discuţie. Preotul catolic refuză, cică, să oficieze slujba de înmormîntare a ceangăilor care au vorbit ungureşte în timpul vieţii etc., etc. Dar poeziile şi cîntecelele interpretate de copii, la comandă, în faţa camerei de filmat, nu reuşesc să ne convingă de faptul că ceangăii sînt maghiari. La tîrg, toată lumea vorbeşte româneşte. La disco-bar, se aud, pe fundal, melodii populare româneşti. Femeile poartă ii cu motive româneşti. Unii dintre copiii ceangăi nu se pot abţine să vorbească româneşte, aşa că, din cînd în cînd, scapă cîte un cuvînt în adevărata lor limbă maternă: „Unde?“, „Cine?“ etc. O fetiţă se laudă cu o felicitare artizanală pe care a făcut-o, de sărbători, cu mînuţa ei. Numai că pe aceasta scrie, în româneşte: „La mulţi ani!“. Nişte „maghiari“ care se plîng că sînt „izolaţi“ şi supuşi „românizării forţate“ s-ar felicita, unii pe alţii, în… limba română? Cu siguranţă, nu. Am ieşit dezgustat din sală, după vizionarea acestui film absolut stupid, care falsifică grosolan realităţile din România…

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Restituiri | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: