RESTITUIRI: Vlad Hogea, „Profeţii despre globalizare” (2007)

Comisia Europeană statua, în Raportul pe anul 1997, că “globalizarea poate fi definită ca procesul prin care pieţele şi producţia unor ţări diferite devin interdependente – o interdependenţă din ce în ce mai accentuată, urmând dinamica înregistrată de comerţul de bunuri şi servicii, de fluxul de capital şi tehnologieˮ. Astăzi, este unanim recunoscut că mijloacele de comunicare (dintre care Internetul a avut, în ultimul deceniu, un rol covârșitor) reprezintă un factor favorizant al globalizării. Primul gânditor care a intuit această legătură de cauzalitate, încă de acum 4-5 decenii, a fost canadianul Marshall McLuhan. El a introdus conceptul de ˮsat globalˮ (ˮglobal villageˮ – în limba engleză), printr-o frază celebră dintr-o lucrare a sa, tot atât de celebră (ˮGalaxia Gutenbergˮ): ˮ Noua interdependență electronică recreează lumea după chipul satului globalˮ. Sau, într-o altă formulare (din studiul ˮÎnțelegerea mijloacelor ˮ): ˮContractat pe cale electrică, globul nu a rămas mai mare decât un satˮ. McLuhan era un profet în toată regula când afirma că informația care circulă (în primul rând datorită revoluției tehnologice a mijloacelor de comunicare!) duce la strângerea legăturilor interumane la nivel global. Timpul i-a dat dreptate. Tot el scria, în ˮMass-media și schimbarea culturalăˮ, că ˮelectricitatea este, de fapt, o extensie a sistemului nervos, comparabilă cu un fel de membrană globalăˮ. Cât despre radio (care, acum jumătate de veac, avea importanța de azi a televiziunii digitale, telefoniei mobile și Internetului luate la un loc!), McLuhan arăta că ˮasigură o accelerare a informațiilor care provoacă accelerări și în alte mijloace. Este neîndoielnic faptul că reduce lumea la dimensiunile unui satˮ. Iată cât de plastic descria el căderea barierelor informaționale în epoca modernă: ˮTelegraful traduce scrierea în sunet. Electrificarea scrierii a însemnat un pas înapoi, spre lumea acusticii, aproape la fel de mare cât acela făcut, între timp, de telefon, radio, televiziune. Telefonul: vorbire fără ziduri. Fonograful: sală de muzică fără ziduri. Fotografia: muzeu fără ziduri. Filmul și televiziunea: sală de curs fără ziduriˮ. Desigur, Marshall McLuhan (care moare în 1980) n-avea cum să vorbească explicit despre Internet, pentru că rețeaua globală de comunicare încă nu apăruse în vremea sa. Însă ideile și teoriile revoluționare pe care profesorul canadian le-a aruncat pe piață îl apropie (desigur, păstrând proporțiile), din punct de vedere al curajului intelectual, de Leonardo da Vinci. Amândoi au trecut dincolo înainte ca profețiile lor (pentru care, în timpul vieții, au fost priviți cu curiozitate, dacă nu cu suspiciune) să se împlinească…

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Restituiri, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: