RESTITUIRI: Anton Bacalbaşa, „Trece alaiul…” (1894)

Nu, alaiul de lachei n-are ruşine. Înconjurând pe marele lor Dalai-Lama, eunucii eleganţi vor să ne arate că pe ei nu-i atinge nici suferinţa milioanelor lăsate pradă mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din văi şi din munţi, nici doliul ce au întins în fundul satelor calicite şi devastate.  Alaiul trece mândru pe strade, pintenii zornăiesc, coifurile sclipesc, iar uralele răguşite şi nechezatul cailor ne spun că bucuria a cuprins ceata de trântori şi de ieniceri… Trăiască regele! Şi-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, în mijlocul acestei beţii voite, nici un glas nu se ridică spre a  spune oamenilor de carnaval că veselia lor este o sfidare aruncată ţării reale. Fără-ndoială, este o adâncă prăpastie între cohorta celor ce petrec astăzi şi gloatele flămânde şi chinuite, pentru care viaţa e un lanţ de nesfârşite mizerii! Armata e încă în satele pustiite, încă nu s-a stins agonia celor răniţi, încă nu s-a uscat sângele vărsat, încă nu s-a răcit ţărâna sub care zac victimele procurorilor, şi iată că stăpânitori trufaşi apar în convoi cu fruntea sus, zâmbitori, senini ca nişte nevinovaţi. Ai zice că prăznuiesc asasinatele ce au săvârşite împotriva ţărănimii, asasinate îngrozitoare, care pun un stigmat neşters pe toate frunţile astea obraznice. Căci ce înseamnă cinismul acesta al oficialilor? Când ţăranii mor de foame, se aruncă banii pe nişte petreceri barbare şi neruşinate! Când ţăranii sunt ucişi, la Bucureşti regele vine să-şi plimbe faţa printre cetăţeni. Parcă s-ar întoarce de la un război pe care ţara l-ar fi voit! Dar pentru ce atâta mascaradă?! Nu simte oare regele că tot entuziasmul care-l înconjoară este plătit? Nu vede el că n-are în juru-i decât mercenari, că poporul cel adevărat nu  vine să facă coardă acestei zbănţuieli netrebnice? Nu aude regele că uralele sunt comandate după tact? Îl mulţumeşte oare popularitatea asta plătită cu bani furaţi din bugetul ţării? Nu simte cât e de ridicol când beţivii lui Brătescu îl stropesc cu discursuri care dogoresc a băutură? Un om inteligent ar vedea toate astea şi mai bine şi-ar ascunde capul în fundul cel mai obscur al palatului decât să se arate la lumină.

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Restituiri | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: