RESTITUIRI: Aurel Baranga, „Omul ocupat” (1977)

Istoria Umanităţii a început cu homo sapiens şi riscă să se termine cu homo ocupatus. N-am certitudinea că termenul latin ocupatus figurează, realmente, în dicţionare, dar, dacă lipseşte, descifrez, în omisiune, o neiertată eroare. În acest caz,  expresia trebuie inventată urgent. Fiindcă există obiectul care o reclamă: omul ocupat, marea, imensa, fantastica achiziţie a lumii contemporane. Formularea „ocupat” se cere însă completată. Ocupat, de acord, dar cu ce? Or, aici intervine noutatea situaţiei: „omul ocupat” e ocupat, fără ca cineva să poată spune cu precizie, cu ce e ocupat. Şi e atât de tare ocupat, că nici n-are importanţă cu ce e ocupat, de vreme ce e ocupat. De pildă. Îl cauţi la telefon: e în şedinţă. „Până la ce oră?”, întreabă răbdarea ta, de atâtea ori pusă la încercare. „Până la unsprezece”. Revii la ora unsprezece, „omul ocupat” nu poate să ridice receptorul, fiind prins într-o altă convorbire, pe un alt fir, infinit mai prestigios decât nimicnicia ta insistentă. „Când să încerc, iar? „Peste un sfert de oră”. Telefonezi peste cincisprezece minute, „omul ocupat” nu mai e în birou. A fost chemat. „Unde?”, „În altă parte”. „Când să telefonez din nou?”, „În jurul orei trei”. „E o chestiune urgentă”. „Ştiu, tovarăşe, dar ce pot să fac? Reveniţi la trei”. Chemi la trei, şi ţi se pare că, de data asta, norocul îţi surâde. „Staţi o secundă, tovarăşe, să ia tovarăşul legătura”. Aşteptaţi o secundă, un minut, aşteptaţi un sfert de oră: „Cine e la telefon? A, dumneavoastră? Nu, tovarăşul n-a putut să vorbească, a fost chemat urgent şi a coborât”. Eşti ispitit să întrebi: ar fi fost chiar atât de greu să ridice, o secundă, receptorul, înainte de a părăsi biroul, dar îţi dai seama că n-are cine să-ţi răspundă, şi, atunci, sleit, topit, în anticameră, te mulţumeşti să repeţi mecanic: „E o chestiune urgentă, când să încerc din  nou, tovarăşă?” „Ştiu şi eu? Nu, după-masă în nici un caz. Nici mâine… Poate săptămâna viitoare”. Şi cu o nuanţă de compătimire sfâşietoare, tovarăşa secretară adaugă: „Ce să facem? E atât de ocupat”… Cine n-a trăit în viaţa lui scena de mai sus, să fie scutit de impozite.

Anunțuri
Categorii: Restituiri | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: