RESTITUIRI: Nicolae Titulescu, „Revizionismul” (1937)

Minorităţile reprezintă o problemă vitală pentru România, mai periculoasă chiar decât revizuirea. S-ar putea spune că revizuirea este o chestiune ridicată numai în mod excepţional, în timp ce minorităţile  reprezintă o chestiune de fiecare zi. Revizionismul uneşte naţiunea română într-un front comun împotriva inamicului; chestiunea minorităţilor poate dezintegra naţiunea română, deoarece forurile internaţionale sunt chemate să alcătuiască legea minorităţilor şi astfel legea minorităţilor poate precumpăni asupra legii majorităţilor. Chestiunea minorităţilor poate, de asemenea, dezintegra naţiunea română, pentru ca toate minorităţile, cu numai câteva excepţii, acţionează sub îndrumarea statelor de care sunt unite prin legături rasiale. Cel care stă cu ochii aţintiţi spre Budapesta, Viena, Berlin şi Moscova este, după părerea mea, un membru al minorităţii. Cel care stă cu ochii aţintiţi numai spre Bucureşti este, după părerea mea, român. În plus, controlul internaţional asupra minorităţilor este o sursă de mari dificultăţi şi trebuie să coincidă exact cu ceea ce ne-am angajat să acceptăm, dar nu mai mult. În ceea ce priveşte controlul internaţional în domeniul minorităţilor, instinctul naţional îi impune României o atitudine similară celei adoptate de Portia, care, apărând victima lui Shylock, a spus: “Dar sânge să nu verşi, şi nici să tai / Mai mult sau mai puţin, decât un pfunt de carne…”.

Să fim cât se poate de limpezi asupra acestei chestiuni. Nu abordez ideea persecutării minorităţilor şi nici a violării legii internaţionale pe care noi am semnat-o. Sunt preocupat de posibilitatea de a avea o minoritate care să nu fie asimilată României actuale şi care să acţioneze în interiorul ţării în conformitate cu sugestiile ce îi vin din afară pentru a distruge statul care o protejează. Înţeleg întrutotul că minorităţile trebuie tratate cât se poate de bine, dar privesc problema lor ca o problema internă a României. Înţeleg, de asemenea, că membrii minorităţilor trebuie să ajungă la o înţelegere cu guvernul român, pentru a obţine cele mai bune condiţii de viaţă posibile. Nu înţeleg de ce chestiunea minorităţilor trebuie să devină o problemă internaţională, trecând dincolo de limitele Tratatului minorităţilor. Vom vedea imediat care sunt aceste limite. Nu pot accepta ca, în prezent, statele străine să fie atât de îndrăzneţe încât să-şi închipuie că minorităţile pot deveni obiectul unor negocieri internaţionale. Am trăit perioada în care au fost aplicate pentru prima dată Tratatele de Pace şi când o asemenea problemă ar fi fost considerată drept o aberaţie mintală.

Se poate obiecta: Nu ai încheiat chiar dumneata un acord asupra minorităţilor între România şi Iugoslavia? Da, dar cele două ţări şi-au recunoscut reciproc frontierele şi s-au angajat să-şi verse sângele dacă aceste frontiere ar fi violate. Când alte ţări vor renunţa la revizionism şi îşi vor asuma obligaţii ca cele luate de Iugoslavia, atunci se va fi creat o noua situaţie. Şi chiar atunci, ştiind cât de puternice sunt rezervele în mintea unor oameni, tot aş mai ezita. Astăzi, repet, instinctul de autoapărare îi dictează României să respecte numai acele drepturi ale minorităţilor care sunt stabilite prin Tratatele cu privire la minorităţi. Dacă pot interveni acorduri directe, compatibile cu interesele româneşti, între Guvernul român şi minorităţi, aceste acorduri vor trebui să fie respectate. Atunci când românii constituiau o minoritate în cadrul fostei monarhii austro-ungare, a fost oare statutul lor subiect de discuţie între Împăratul Franz Joseph şi Regele Carol? Nu! Minoritatea română din Transilvania s-a limitat la a face o plângere împăratului. Persecuţiile care au urmat după prezentarea acestui faimos Memorandum sunt binecunoscute. Am putea, oare, noi, astăzi, permite orice discuţie cu Budapesta sau alte capitale, cu privire la membrii minorităţii maghiare sau ai oricărei alte minorităţi, care sunt cu toţii cetăţeni români? Aceasta ar fi ridicol, dacă nu demn de milă.

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Restituiri | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: