RESTITUIRI: Horaţiu Şerb, „În apărarea naţiunii” (iunie-iulie 2001)

I. În România, la doisprezece ani de la schimbarea regimului, se observă o profundă dezorganizare socială ce se manifestă sub forma unei crize a organizării politice, economice şi profesionale a societăţii româneşti, dirijată de un sistem  în care decalajul dintre instituţii şi morală este imens. S-a lăsat în urmă tradiţia, ignorându-se raporturile de grijă şi respect reciproc între guvernanţi şi guvernaţi, între puterea muncii şi regimul trebuinţelor. Există la ora actuală o mafie politico-financiară, formată din oameni proveniţi din cele mai diverse grupuri culturale, politice, economice, la suprafaţă cu interese aparent contrare, dar, în realitate, cu obiective comune. La masa tratativelor, şi-au etalat cea mai clară “doctrină politică” din România: doctrina jafului şi a trădării de ţară. Cu un cinism greu de egalat, atacă instituţiile-simbol ale Statului Naţional: Biserica (prin încurajarea sectelor), Armata (printr-o proastă înzestrare şi prin trimiterea de trupe în alte ţări, pentru interese străine, slăbind astfel spiritul de sacrificiu al Armatei pentru propriul Neam); Şcoala (printr-o salarizare de mizerie a corpului didactic şi o dotare necorespunzătoare a unităţilor de învăţământ). Ne confruntăm, aşadar, cu o agresiune multiplă (politică, economică şi culturală), al cărei scop final este distrugerea fiinţei naţionale. Lupta nu se desfăşoară pe un plan strict politic, ci pe unul mult mai profund de fapt, între tradiţie (privită ca o sumă a tuturor elementelor organice ce aparţin Neamului Românesc) şi aşa-zisa “modernitate”, având aici un rol dizlocant pentru comunitatea naţională. (…) Organizaţiile non-guvernamentale, atât din ţară, cât şi din străinătate, se constituie şi ele în adevărate baricade ale doctrinei mondialiste… Zâmbim când discutăm despre confruntările dintre creştin-democraţi şi liberali, dar devenim dintr-o dată gravi când realizăm că lupta se poartă între “armatele naţionale” şi cele antinaţionale, polarizarea neînsemnând aici o simplificare, ci o clarificare sinceră şi necesară a poziţiilor. Cei care mai vor să trăiască într-un Stat Naţional, trebuie să fie conştienţi că nu optează acum pentru un program politic, ci pentru o atitudine care se raportează la ideea de tradiţie. Se vrea ştergerea diferenţelor naturale dintre religie şi culturile proprii fiecărui Neam; într-un cuvânt, se urmăreşte, odată cu dispariţia semnificaţei graniţelor, sub pretextul liberei circulaţii a cetăţenilor dintr-o ţară în alta, nimic altceva decât depersonalizarea naţiunilor. Negând neamurile, corifeii Noii Ordini Mondiale se împotrivesc însăşi voinţei divine, căci se ştie că neamurile au origine şi esenţă sacră. Astăzi, când se vorbeşte tot mai mult despre o aşa-zisă “conştiinţă planetară”, şi tot mai puţin de una naţională, Statul Naţional este supus unor presiuni violente atât din interiorul, cât şi din exteriorul său. Grupările etnice, veşnic nemulţumite de drepturile lor, militează pentru o autonomie totală, prin crearea de regiuni independente de autoritatea administrativă centrală, în acest caz transferul puterii făcându-se de sus în jos. În acelaşi timp, se poate observa o deplasare a deciziilor dinspre stat spre organisme internaţionale politice şi financiare ce tind să impună, recurgând la diverse presiuni, legi defavorabile comunităţilor naţionale. Rezistenţa în faţa acestor tendinţe revine elitelor pozitive din Ţară, care vor trebui să se unească sub semnul credinţei creştine, al tradiţiei româneşti (…). Având conştiinţa apartenenţei de neam, cei chemaţi la apărarea fiinţei naţionale nu se vor simţi singuri. Alături de ei vor fi toţi morţii pământului strămoşesc, căzuţi pentru ca această glie să se poată numi ROMÂNIA.

II. Trebuie să lăsăm urmaşilor noştri o Românie mai bogată, mai fericită, o Românie Mare. Dar ea nu se poate întrupa atâta timp cât la posturile de comandă ale vieţii noastre politice şi economice vor fi indivizi străini de sufletul şi de năzuinţele neamului românesc. O Românie Mare nu poate fi întemeiată câtă vreme forţa de educaţie, de sugestie şi de propagandă va fi în mâinile duşmanilor acestui neam şi, mai ales, atâta timp cât puterile publice şi ale conştiinţei naţionale nu vor acţiona cu fermitate spre a pune în serviciul naţiunii forţele care modelează sufletele popoarelor şi influenţează destinele lor istorice. (…) Triumful luptei noastre se apropie. (…) Dar, pentru a asigura biruinţa, să nu uităm că succesul nu se obţine decât prin perseverenţă. (…) Cu Dumnezeu înainte!

III. “Cultivă convingeri, ca să culegi fapte”. Ideile dau naştere la convingeri. Părerea nu te îndeamnă la fapte; numai convingerile generează entuziasm pentru fapte. În aceste vremuri, trebuie să ne hotărâm să dăm sufletului nostru idei mari, convingeri adânci asupra menirii noastre în viaţă. Orice faptă omenească este prelungirea unei idei şi trebuie să fie întruparea unei convingeri. Convingerea nu e o simplă idee, ci o idee pentru care ţi-ai dat sufletul, o idee pe care ai luat-o în braţele entuziasmului. Fără convingeri nu e posibil caracterul, nu e posibil eroismul, nu e posibilă sfinţenia. Tânărul fără convingeri este ca o lumânare fără fitil, ca o grenadă fără explozibil, ca un trup fără coloană vertebrală. Ce să faci cu tinereţea ta, când e beznă în suflet şi în inimă? Dă rost tinereţii tale! Construieşte-ţi convingeri ca să-ţi trăieşti viaţa. Convingerile sculptează viaţa noastră, ele sunt arhitectul vieţii noastre. Convingerile te ridică din pulberea omenească, te smulg din masa hipnotizată de alţii, condusă de vorbitori demagogi. Te fac să stai pe propriile picioare, sunt betonul armat al personalităţii tale. Tinereţea ta de elev sau student consacr-o creării în tine a convingerilor mari şi luminoase. Ca să ştii trăi, ca să ştii muri, îţi trebuie convingeri. E sublim să trăieşti cu convingere, nu târât de viaţă, nu răpit de moarte, îngrozit de priveliştea tăcerii ei. Viaţa noastră atâta preţuieşte cât prospeţimea convingerilor noastre. Dumnezeu te vrea. Neamul te vrea.

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Restituiri | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „RESTITUIRI: Horaţiu Şerb, „În apărarea naţiunii” (iunie-iulie 2001)

  1. Senzational !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: