RESTITUIRI: Vlad Hogea, „Revelaţia siriană” (2009)

Am fost o săptămână în Siria, într-o delegaţie din care au mai făcut parte bunii mei prieteni Anton Caragea şi Ioan Sorin Roşu. Vizita noastră a fost posibilă prin amabilitatea ambasadorului Republicii Arabe Siriene în România, Excelenţa Sa Walid Othman, iar ideea s-a dovedit salutară. Ştiam unele lucruri despre acea parte a Levantului, mai ales că legăturile româno-siriene au fost, în ultimele 4 decenii, extrem de solide: să nu uităm că 35.000 de sirieni (dintre care 3 actuali miniştri ai Guvernului de la Damasc şi numeroşi alţi demnitari!) au studiat în universităţile din ţara noastră, unii dintre ei căsătorindu-se cu românce şi întemeind, astfel, familii mixte. Mii de societăţi comerciale de pe teritoriul României aparţin unor cetăţeni sirieni. Românii au construit în Siria rafinării şi alte obiective importante. Aşadar, avem în comun elemente care ţin de trecutul recent, de prezentul continuu şi, în consecinţă, există premizele unei strânse colaborări şi pe viitor.

Am plecat cu speranţa că Siria este o ţară de descoperit şi m-am întors cu bucuria unei adevărate revelaţii. Niciunul dintre stereotipurile colportate în anii din urmă de anumiţi jurnalişti rău-informaţi sau rău-intenţionaţi nu stă în picioare. Ba dimpotrivă, am străbătut cu plăcere, de la miazănoapte la miazăzi şi de la răsărit la apus, o ţară superbă din toate punctele de vedere. Siria păstrează urmele unei istorii îndelungate şi glorioase (să nu uităm că Damascul este cea mai veche capitală din lume, păstrându-şi acest statut din antichitate până în zilele noastre), dar face loc şi modernizării civilizaţionale (vizibilă inclusiv prin infrastructură), în contextul unei stabilităţi politice ai căror piloni sunt preşedintele Bashar Al Asad (fiul şi purtătorul moştenirii spirituale a lui Hafez Al Asad), partidul BAAS şi Frontul Naţional Progresist.

Am văzut locul unde Saul din Tars a primit, pe drumul Damascului, mesajul Domnului şi s-a întors cu faţa către creştinism, rămânând în istorie ca Sf. Pavel. Am intrat în Moscheea Omeiazilor (unde se află şi capul Sf. Ioan Botezătorul, cinstit şi de către religia islamică). Am atins mormântul lui Saladin (faimosul cuceritor al Ierusalimului şi unificator al triburilor arabe), dar nu ne-au scăpat nici mănăstirile ridicate în memoria Sfintei Tecla şi a Sfinţilor Sergiu şi Bacchus (nici o conexiune cu zeul vinului!). Am vizitat Palatul Azem, fortăreţele din Alep şi Crac des Chevaliers, vestigiile multimilenare de la Ugarit, magnifica zonă a Latakiei, amfiteatrul roman de la Bosra (mult mai bine păstrat decât Colosseumul din Roma!) – oraşul unde Mahomed s-a întâlnit cu un călugăr creştin care i-a prevestit că va fi marele profet al unei noi religii. Am mers şi în regiunea Golan, la Quneitra, oraşul distrus bucată cu bucată (conform concluziilor comisiei internaţionale) de către trupele israeliene, în 1973, între momentul încheierii armistiţiului şi cel al retragerii parţiale. Desigur, întâlnirile oficiale la nivel ministerial şi politic ne-au oferit privilegiul să aflăm multe lucruri interesante despre realităţile de azi şi despre rolul Siriei ca „parte a soluţiei şi nu parte a problemei din regiune” (cum remarca preşedintele ţării). Pretutindeni am fost întâmpinaţi şi trataţi cu prietenie. O prietenie în care sirienii cred cu convingere. O prietenie construită şi consolidată în decenii de încredere reciprocă. O prietenie pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o calce în picioare.

Anunțuri
Categorii: Naționalism, Restituiri, Viaţa mea, cărţile mele | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: