”POPORUL ARE ÎNTOTDEAUNA DREPTATE” (de VLAD HOGEA)

Întoarcerea la popor (clamată în anii din urmă – și când trebuia, și când nu trebuia!) pare a se îndrepta, cu efect de bumerang, împotriva celor care-și făcuseră din ea clișeu pentru discursuri sforăitoare și muniție pentru ciuruiri improvizate. Dar nici ceilalți nu sunt mai breji, pilotând orbește, la raliuri politice absurde, mașini tunate, dar fără carburanți. Cartoforii mahmuri ai falselor alternative sprițuiesc nemulțumirea populară față de cei dintâi, pentru a-și pregăti mai abitir (re)capitonarea fotoliilor guvernamentale de sub propriile șezuturi. Însă Istoria joacă, de uneori, feste, iar mulți pești din borcanul acesta comun, care s-au îngrășat peste măsură în două decenii de furăciuni, pot sfârși pe grătarul fumegând al unui vot negativ anti-tot.
Vine scadența, iar cei care (deși nu trăiesc bine!) n-au ieșit în stradă ar putea băga în urne, cu ultimele puteri, ultimul simbol al nemulțumirii lor față de batjocura generală din 1989 încoace: UN VOT. Democrația a fost demagogizată caragialesc de către clica politică dâmbovițeană, care a jecmănit țara în ultimii 22 de ani. Acum, un tur-retur al acestui joc periculos este riscul final pentru cei care cred că își pot permite orice. Aroganța costă. Și, mai cu seamă în vremuri tulburate de crize mondiale, continentale sau globale, oamenilor simpli (care duc pe umerii lor de Atlas întreaga umanitate) le vine mintea la cap.
Nimic nu va mai fi ca înainte în politica (și, implicit, în societatea) românească. Iar cei care au umilit și înfometat Poporul, în aceste decenii de ciocoism neo-fanariot, ar face bine să constate, în preajma unei revoluții a votului (care pare inevitabilă), că POPORUL ARE ÎNTOTDEAUNA DREPTATE.