LA COPAC – CÂRCIUMĂ DE JUPÂNI

Licori veseloase şi bucate alese, că de la moftangiu la chefliul de soi, ne e dor tuturor de vremurile vechi şi bune. Și toţi ne ţinem niţel jupâni.
Puţini sunt petrecăreţii Bucureştilor care să nu fi auzit deja de cârciuma La Copac. Însă, dacă încă nu i-ai trecut pragul, ca un muşteriu consumator „cu nas” ce eşti, dacă mergi dinspre Magheru pe Arthur Verona şi faci brusc la stânga pe strada Pitar Moş, la numărul 23, vei găsi locul sus numit. N-ai cum să-l ratezi, înainte să-l vezi din drum vei fi recunoscut deja semnele de voie bună – pe care o asemenea instituţie o întreţine şi încurajează. Atmosfera din alt veac te cheamă vara la o halbă cu bere rece pe terasa umbroasă, chiar sub faimosul copac (de fapt, un dud bătrân ce-a văzut multe sub ramurile lui în peste suta de ani pe care i-a trăit) şi iarna la o pălincă galbenă ori o cană cu vin fiert, la căldura teracotelor vechi, ce străjuiesc pereţii înalţi ai casei boiereşti.
Foaia de Băuturi are toate cele trebuincioase unui stabiliment care se respectă: vinuri vechi şi noi, şi la sticlă şi la cupă, crud, şpriţ sau fiert cu scorţişoară şi măr, bere de la gheaţă, ţuici româneşti şi alte numeroase tării streine.
Iar când se pune soarele în dreptul stomacului şi băutura stârneşte foamea, chefliii se pot ghiftui şi cu de-ale gurii alese din Foaia de Mâncări, plină de bucate gustoase, pregătite după reţete de casă tradiţionale, numai din componente naturale şi de înaltă calitate. De la gustări uşoare, precum zacusca de casă, brânză de oaie sau capră, slăninuţa cu ceapă roşie sau cârnaţii uscaţi, la felurite ciorbe, grătare sfârâite acompaniate de diferite garnituri şi murături in sare, toate numa’ bune să se aşeze de podină pentru băuturile ce sigur vor mai fi cerute.
Lume bună, muzică pentru urechile cunoascătoare şi ambianţă veselă, contagioasă.
Şi, dacă a doua zi mahmureala cere ceva de dres, sunt la îndemână ciorbe, borşuri acre, compoturi şi cafele tari. Iar dacă vă dă ghes nu zic cine şi vă scăpaţi iară la o băutură, că aşa te îndeamnă vorba tihnită cu prietenii, s-ar putea să nici nu simţiţi vremea trecând şi să vă treziţi spre ceas de noapte, că mâine iar va trebui să vă întoarceţi, s-o luaţi de la capăt cu tratamentul.
Serviciul e ca pentru prieteni şi preţurile oneste.
Onor. Public nu trebuie să ne creadă ca pe gazetă, este aşteptat spre a se convinge de cele de mai sus.
(Text publicat în ”ALMANAHUL NASTRATIN 2012”)